Din nou despre libertatea de exprimare <i>(şi multiculturalism)</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 262 din 24 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După uciderea handbalistului român în Ungaria de către un grup de romi, ziarul Magyar Hirlap a publicat un editorial semnat de Zsolt Bayer (tradus de Cotidianul) care sună cam aşa: "Zilnic sînt umiliţi şi bătuţi profesori şi profesoare în şcoli, iar autorii sînt, fără nici o excepţie, ţigani! Iar poliţiştii spun în şoaptă, tremurînd de frică, dar cu pumnii strînşi: ştim cine au fost autorii... au fost ţigani...". Premierul maghiar Ferenc Gyurcsany a avut o reacţie publică dură, a criticat acest text şi a cerut public boicotarea ziarului. Geert Wilders este un politician olandez care crede că musulmanii ar trebui să renunţe la jumătate din Coran pentru a putea trăi în Olanda şi că profetul Mohamed ar fi urmărit ca terorist dacă ar trăi astăzi. El a produs un film numit Fitna. L-am văzut. Este tare prost şi manipulator: versete din Coran sînt puse peste imagini atroce - decapitări, atacurile de la 11 septembrie, imami săriţi de pe fix şi mulţimi la fel de sărite de pe fix care îi aplaudă. Ideea este că imaginile sînt produse de cuvinte. Profund discutabil. De cînd a făcut filmul, Wilders este celebru şi în afara Olandei. Diverşi musulmani s-au gîndit că cel mai bun argument contra unuia care zice că aparţii unei religii violente este să îl ameninţi cu decapitarea. Drept urmare, Wilders trăieşte sub pază permanentă. A fost invitat recent să prezinte filmul în Anglia, dar apoi a primit o scrisoare de la Home Office prin care era anunţat că i se refuză intrarea în ţară pentru că opiniile sale despre musulmani "ameninţă armonia comunităţii şi, deci, siguranţa publică". S-a prezentat totuşi la aeroport, însoţit de o liotă de cameramani. A fost urcat în prima cursă spre Olanda, lăsînd multe editoriale în urmă, nervoase în ziarele de dreapta şi abulice în cele de stînga (care s-au concentrat pe faptul că Wilders este un populist ahtiat după publicitate, ceea ce e adevărat, deşi nu despre asta era vorba). Legătura dintre cazul din Ungaria şi povestea de la Londra ţine de libertarea de expresie, de limitele sale şi de cum folosim statul. Şi editorialul din Ungaria, şi filmul olandezului sînt două eşecuri ale logicii exhibate în spaţiul public. Cum au reacţionat cele două guverne? Complet diferit. Premierul maghiar a făcut apel la un boicot public, în calitatea sa de cetăţean. Spre lauda sa, nu a folosit puterea statului pentru a pedepsi sau a preveni o opinie care altfel i se pare reprobabilă. Am aflat tot din Cotidianul că după invitaţia la boicot ziarul a primit 2000 de noi cereri de abonament. Asta înseamnă că premierul maghiar a luat o decizie principial corectă, care în practică a avut efecte perverse. Ce a făcut Guvernul britanic? A luat o decizie principial stupidă care în practică a avut efecte perverse şi periculoase. Perverse pentru că interdicţia i-a făcut publicitate lui Wilders, care mai fusese la Londra în decembrie 2008 şi nu fusese băgat în seamă. Periculoase pentru că statul britanic confirmă noua regulă că dacă musulmanii se supără şi fac scandal, atunci cei care îi supără se văd cu drepturile suspendate. Guvernul britanic acţionează deci preventiv: ceea ce i-ar putea supăra pe musulmani e declarat periculos, deci interzis. Este asemănător cu cazul citat de mine acum două săptămîni, unde o profesoară din Texas a considerat o carte ofensatoare, iar Random House a decis să nu o publice. Dl Gabriel Andreescu mi-a trimis un drept la replică în care citează comunicatul de presă al editurii, care spune că din raţiuni de securitate a decis nepublicarea cărţii. Domnia sa crede că astfel îl contrazice pe autorul articolului citat de mine. De fapt, îl confirmă. În cel mai bun caz, editura a luat o decizie ruşinoasă bazată pe raţiuni economice, probabil că ar fi costat mai mult măsurile de siguranţă decît făcea profit din vînzarea cărţii. Dar de ce a purces editura la evaluat riscuri de securitate? O fi primit un mesaj divin sau ceva de acest gen? Nu, s-a aşteptat la violenţe în urma scandalului declanşat de profesoara texană, care a etichetat cartea ca ofensatoare. Exact acesta era şi reproşul adus doamnei respective. Şi aşa se întîmplă atunci cînd argumentaţia este înlocuită cu dreptul unora de a nu fi ofensaţi. Putea să spună că e o carte proastă, putea să spună că e o carte inexactă. A spus că e ofensatoare. Acesta nu este un argument academic sau literar, e un argument ideologic. Cartea nu a apărut la Random House pentru că o fanatică a multiculturalismului a declanşat un scandal bazat pe un argument ideologic. Comunicatul editurii confirmă doar rezultatul, cauza e limpede. În fine, ajung la poziţia principial stupidă a Guvernului britanic. Vorbim despre ţara care a inventat libertatea parlamentară, toleranţa politică şi dreptul la liberă exprimare. Sînt de acord că libertatea de exprimare nu poate fi absolută. Dar limitările ei trebuie să fie justificate de cauze mai importante. Şi puţine cauze sînt mai importante decît libertatea de exprimare. În nici un caz dreptul unora de a nu fi ofensaţi nu ar trebui să fie printre aceste cauze. Mai mult chiar, atunci cînd are de ales între libertatea de exprimare şi dreptul de a nu fi ofensat, un stat modern nu poate alege dreptul din urmă fără să-şi nege propria logică de funcţionare. Un stat modern aplică legile în mod neutru, adică egal pentru toţi. Statul poate apăra în mod egal libertatea de exprimare, care este ea însăşi o valoare egală pentru toţi. În schimb, dreptul de a nu fi ofensat este o gogoriţă multiculturală variabilă, pentru că depinde de ego-ul fiecărui grup. Statul nu poate schimba regulile pentru fiecare grup, în funcţie de ce crede fiecare că e ofensator în cazul său. Bulgarii s-au simţit ofensaţi de opera de artă unde ţara lor era o toaletă turcească, problema fiind mai degrabă că era turcească decît toaletă. Românii se simt ofensaţi de articolele scrise de diverşi ziarişti italieni unde românii sînt tîlhari şi violatori, iar romii se simt ofensaţi de articolele scrise de diverşi ziarişti români unde romii sînt tîlhari şi violatori. Dl Andreescu s-a simţit ofensat de două cuvinte ale mele care nu se refereau la domnia sa. Toţi ne putem ofensa. Şi putem reacţiona. Putem cere boicoturi, putem ofensa şi noi, putem face pe victimele, putem bate obrazul sau putem cere daune la tribunal. Dar nu ar trebui să cerem statului să ne protejeze preventiv dreptul de a nu fi ofensaţi. Un stat neutru, modern, liberal nu poate face asta: dreptul de a nu fi ofensat fiind o chestiune variabilă, inevitabil ne-ar face pe unii mai egali decît alţii. Libertatea de exprimare, în schimb, este o valoare egală. Este libertatea lui Wilders de a considera o carte fascistă sau libertatea lui Mircea Badea de a ne face boi pe toţi. La fel cum este libertatea lui Gabriel Andreescu de a vorbi împotriva lui Nicolae Ceauşescu (şi, orice ne desparte azi, nu uit că dl Andreescu este unul dintre puţinii disidenţi români).

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.