De ce nu are Parlamentul European şapcă?

Publicat în Dilema Veche nr. 263 din 2 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Rezumatul ştirii aşa cum a apărut în ziare sună astfel: preşedintele Cehiei, ţara care deţine preşedinţia Consiliului UE, s-a adresat Parlamentului European şi a spus că Uniunea este o nouă URSS. La auzul acestor cuvinte, parlamentarii europeni au huiduit şi l-au întrerupt pe vorbitor. Această ştire spune mai multe despre ziare decît despre ce s-a întîmplat acolo. O ştire fără conflict nu e ştire. Pe acest principiu, jurnaliştii au făcut un conflict dintr-o dezbatere ceva mai aprinsă. Altfel, ambele părţi ale ştirii sînt dacă nu false, măcar umflate pînă la nerecunoaştere. Deci, nu, preşedintele ceh nu a spus că UE=URSS, iar europarlamentarii nu l-au scos în şuturi din sală, aşa cum părea să sugereze ştirea. De fapt, au existat vociferări, aşa cum au existat şi aplauze entuziaste din partea grupului euro-sceptic/naţionalist. Preşedintele PE a spus după discurs: "Mulţumesc lui Dumnezeu că trăim într-o democraţie europeană unde fiecare se poate exprima. În parlamentele din trecut sînt sigur că nu puteaţi ţine acest discurs". Adică a taxat elegant aluziile lui Vaclav Klaus. Pentru că despre aluzii a fost vorba. Dar ce a spus Klaus, de fapt? Rezum foarte pe scurt: începe curtenitor şi politicos la adresa instituţiilor europene, vorbeşte mult despre Cehia şi despre rolul său în UE, spune că ţara sa nu este dezamăgită de ce s-a întîmplat după aderare, pentru că a avut aşteptări realiste, pentru că UE este o creaţie a oamenilor şi e marcată de interesele, viziunile şi ideilor oamenilor. Spune că nu există alternativă pentru Cehia faţă de apartenenţa la UE. Adaugă că, în viziunea cehilor, Uniunea are două scopuri: să abroge barierele în libertatea de mişcare a oamenilor, mărfurilor, ideilor şi să furnizeze acele bunuri publice care nu pot fi furnizate doar prin cooperare bilaterală între state. Pînă aici, nimic deosebit. Dar continuă: faptul că nu există alternativă la UE nu înseamnă că integrarea este un fel de sfîrşit al istoriei şi că actuala formulă instituţională nu poate fi criticată. De asemenea, afirmă ideea că UE este condamnată să fie o uniune din ce în ce mai integrată (ever-closer Union), o dogmă care trebuie combătută. UE nu e un scop în sine, spune Klaus, ci un instrument pentru a asigura libertatea şi economia de piaţă. Asta a fost critica ideilor, apoi trece la critica instituţiilor. Spune el: "actualul sistem de luare a deciziilor în UE este diferit faţă de o democraţie parlamentară, testată de istorie. Într-un sistem parlamentar normal, o parte din parlamentari susţin Guvernul şi o parte sînt în opoziţie. În Parlamentul European, acest aranjament lipseşte. Numai o singură alternativă este promovată, iar cei care îndrăznesc să se gîndească la altă opţiune sînt etichetaţi ca inamici ai integrării europene. Pînă nu de mult, în partea noastră de Europă am trăit într-un sistem politic care nu permitea alternativă şi nici opoziţie parlamentară. Prin acest experiment, am învăţat lecţia dură că, fără opoziţie, nu există libertate". Asta a fost tot. De aici au spus ziarele că, după Klaus, UE = URSS. Dar o paralelă istorică într-un context foarte limitat nu e totuna cu o echivalare. Săracul Klaus este victima propriei imagini de eurosceptic feroce. Dacă e victimă, nu înseamnă neapărat că are şi dreptate. Dar Klaus nu este un extremist şi nu merită să fie atît de uşor pus la colţ. De fapt, el exprimă un punct de vedere cu tradiţie în ce priveşte UE. Este linia de critică a conservatorilor britanici, aşa privea şi doamna Thatcher, UE: o construcţie care trebuie doar să asigure libertatea de circulaţie şi economia de piaţă, nu un scop în sine. Am putea spune că el este ultimul şef de stat thatcherist coerent din Europa, după ce actualul Partid Conservator a migrat spre centru. Apoi, Klaus face saltul de la a critica ideea de integrare perpetuă cu o finalitate anume la critica punctuală a Parlamentului European. Iar aici devine din critic onest un căutător de nod în papură. Spun că e un critic onest în prima parte, deşi nu sînt de acord cu el, mă situez mai degrabă în tabăra celor care doresc o integrare politică profundă în UE, dar pot să recunosc că argumentaţia sa pleacă din îngrijorări oneste. În ce priveşte Parlamentul însă, chiar argumentaţia se învîrte într-un cerc vicios. Parlamentul European este o instituţie bizară pentru un eurosceptic: dacă UE ar trebui să fie doar o uniune de state care înlătură barierele dintre ele şi cooperează pentru a atinge scopuri comune, atunci PE nu are ce căuta în schemă. PE nu reprezintă statele, ci popoarele europene (sau poporul european, pentru eurofederalişti). O viziune interguvernamentală pură ca aceea expusă de Klaus tratează UE doar ca pe o formă foarte sofisticată de cooperare între guverne, popoarele sînt reprezentate doar prin aceste guverne. Pe aceste baze, euroscepticii şi interguvernamentaliştii s-au opus permanent ca PE să devină un parlament clasic. PE împarte puterea legislativă cu guvernele din Consiliul UE (de fapt, Consiliul are mai multă putere legislativă decît PE). PE nu are putere formală de iniţiativă legislativă (Comisia are acest drept). De cînd a început alegerea directă a europarlamentarilor, la finele anilor ’70, PE este într-o permanentă luptă cu celelalte instituţii, pentru un rol al său. Iar statele membre şi guvernele lor au fost mereu reticente să îi acorde puteri. În aceste condiţii, PE nu are cum să fie un parlament clasic, deşi ar dori-o. Moment în care Klaus vine şi spune: dar de ce PE nu seamănă cu un parlament dintr-un sistem parlamentar, pe modelul testat şi aprobat de practica istorică? Îmi pare " cum ziceam " căutător de nod în papură. E ca în bancul cu ursul care cere o brichetă de la iepuraş şi apoi îl bate că nu are şapcă. Guvernele statelor membre au împiedicat PE să funcţioneze ca un parlament clasic, tocmai pentru că viziunea interguvernamentalistă a fost mereu mai puternică. Acum, un eurosceptic vine, în linia interguvernamentalistă, şi spune: băi, Parlamentule, dar de ce nu ai şapcă, de ce nu semeni ca un parlament clasic? Este nedrept. Cît despre lipsa opoziţiei din PE, acuzele sînt, pe lîngă nedrepte, şi nefondate. Dar acest punct deschide o discuţie interesantă despre cele două drepte europene: o dreaptă eurosceptică reprezentată de Klaus şi una pro-integrare care a fondat Uniunea Europeancă. Săptămîna viitoare voi vorbi despre cum poţi fi (şi merită să fii) de dreapta şi euro-entuziast.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.