Curve, droguri şi libertatea presei
Reacţia presei faţă de raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice va deveni probabil un studiu de caz pentru ceea ce a devenit presa noastră. Şi nu, din păcate nu este vorba despre moguli şi influenţe politice, ci de prostie în masă, rea-credinţă şi abdicare de la minime standarde de practică jurnalistică. Ne-am făcut griji ani în şir că puterea politică este cea care ameninţă independenţa presei, apoi că mogulii şi concentrarea proprietăţii media vor pune căluş jurnalistului care apără interesul public. Cînd vorbesc despre "noi", mă refer la mîna de ong-işti care au tot aplicat proiecte în domeniu şi la mîna de jurnalişti interesaţi de situaţia profesiei în general, nu doar de propriul salariu. La fel am crezut şi despre magistraţi: doar să-i ajutăm să scape de jugul politicienilor şi să vezi ce Justiţie vom avea... Şi ei au arătat în aceste zile că pot faulta legea şi bunul-simţ, dacă pică ceva la salariu. Aşa-zisul Pact pentru Justiţie recunoaşte şi promite să cimenteze imoralităţile şi privilegiile magistraţilor (explicaţia pe larg, cu exemple, în articolul "A fost semnat Pactul pentru o Justiţie Imorală", în România liberă de luni). Cam la fel cu jurnaliştii. Clişeul pozitiv al jurnalistului responsabilizat de propria conştiinţă e sistematic contrazis în România. Iar curvele şi drogurile din raportul prezidenţial reprezintă doar un exemplu. Raportul este un document sec, comprehensiv şi impresionant. Întreg documentul are 382 de pagini, sinteza sa, de unde a plecat isteria mediatică, vreo 70. Cred că este un instrument indispensabil pentru oricine va fi interesat de politicile sociale din România în următorii zece ani. Eu personal mi-am arhivat diverse capitole, astfel încît să ştiu unde găsesc date despre ocupare, locuire, demografie, sănătate, educaţie, atunci cînd voi avea nevoie de ele. Dar să spunem că asta e opinia mea personală, nu trebuie să fiu crezut pe cuvînt şi poate altcineva găsea datele respective de unul singur, nu era nevoie de o Comisie Prezidenţială să le sistematizeze. Aş accepta şi o critică în cheie politică. Ceva de genul: Băsescu i-a pus pe oamenii respectivi să compileze 382 de pagini de statistici sociale, pentru a manipula opinia publică înainte de alegeri. Ar fi o critică stupidă, dar măcar în limita raţionalului şi a jocului politic. Altfel, m-ar bucura ca Băsescu sau orice alt politician să declanşeze în campania electorală dezbateri pe temele sociale cuprinse în raport. Ce s-a întîmplat de fapt? Imediat după lansarea documentului, ziarele au ieşit în ediţiile electronice cu ştirea despre legalizarea drogurilor şi a prostituţiei. Băsescu vrea curve şi iarbă. Bineînţeles, Antena 3 a stabilit imediat ştacheta ticăloşiei lăsînd o oră pe ecran: "Vreţi droguri şi prostituţie la liber? Preşedintele vrea!". Dar nu a ieşit foarte mult în evidenţă, pentru că aceasta era ideea comună în presă: nişte tipi ai lui Băsescu ne propun droguri şi prostituţie legalizate. Cînd am apucat să citesc sinteza, am găsit acolo subiecte importante pentru un jurnalist serios, fiecare dintre ele putînd deschide singur un ziar. Sistemul de pensii aproape de colaps, ce se întîmplă demografic cu satele din care pleacă oamenii în Spania şi Italia, faptul că sistemul de asigurări sociale este în acelaşi timp subfinanţat şi prost distribuit. Chiar şi pentru o minte tabloidă, se puteau găsi subiecte: faptul că în satele României mai puţin de jumătate dintre gospodării au maşină de spălat. Sau faptul că doar 21% din tinerii romi cu vîrste între 15-18 ani mai merg la şcoală. Sau că 53% dintre gospodăriile de romi au frigider, faţă de 92% cît e media pentru restul populaţiei. Şi este doar ce am pescuit cu un ochi de jurnalist citind rapid sinteza raportului, în primele ore. Toată ziua, în schimb, televiziunile de ştiri erau concentrate doar pe droguri şi curve. Susţinătorii preşedintelui Băsescu vor spune că mogulii au pus la cale manipularea, pentru a asocia imaginea şefului de stat cu subiecte frivole şi cu opţiuni împotriva opiniei majoritare. Ar fi bine să fie aşa, dar nu cumpăr această explicaţie. Mogulii nu sînt nici suficient de puternici, nici suficient de inteligenţi şi nici suficient de coordonaţi pentru a impune presei un subiect în asemenea măsură şi cu o abordare atît de îngustă. Am auzit şi explicaţia contrară, de la Sorin Roşca Stănescu: Băsescu ar fi vrut să atragă tineretul care votează pentru curve şi droguri şi de asta şi-a comandat un raport social de 382 de pagini unde a pitit trei paragrafe despre cele două subiecte. Trebuie să fii S.R. Stănescu să crezi aşa ceva. Înlăturăm deci conspiraţiile, atît cea a mogulilor, cît şi cea băsesciană. Dar cum s-a întîmplat? Iată versiunea mea. Vine un comunicat de presă, undeva la o agenţie de presă. Un ziarist plictisit, specia care crede că jurnalism înseamnă să dai primul poza cu ţîţele cuiva pe prima pagină. Sau să suni la analistul politic Ghinea şi să-l întrebi: "Ce părere aveţi că Băsescu încalcă iar Constituţia?" (nu e glumă, caz real!). Deci, jurnalistul nostru tolănit în propria autosuficienţă citeşte comunicatul. Demografie? Dacă nu e cu ţîţe, nu interesează. Pensii, colaps? Nu e cu pensionara porno. Vax! Bă, ce plictiseală! Aha, stai puţin, e cu ţigani. Cică sistemul de educaţie accentuează sentimentul excluderii. Bă, le-aş da eu la ţigani numa’ excludere în gură! Cică faţă de 2004 a crescut mult numărul de permise de muncă pentru străini. Hai, bă, frate, cine vine în România să muncească, ţara asta de căcat care ne ocupă tot timpul?! A se slăbi! Plictiseală, frate! Aoleu, stai că am găsit! Droguri. Curve. Legalizare. Băsescu vrea curve. Dă-i! Bagă! Titlu: Băsescu " curve " droguri. Sună repede la Biserică pentru reacţie. Bagă pe flux. Fluxul de la agenţie. De aici, scena se multiplică. Zeci de jurnalişti visînd la ţîţe stau plictisiţi şi practică presă. Se uită pe flux. Băsescu " droguri " curve. Ochii le fac ca în desene animate cu motani care văd caşcaval: piauu-piauuu-piauuuuuu!!! Bagă, frate, titlul repede pe site. Cît am stat în Anglia mă miram mereu că ziarele mari comandau diverse studii, pe banii lor. Te trezeai pur şi simplu că The Guardian plăteşte pentru un studiu privind integrarea imigranţilor sau privind inegalităţile din sistemul de învăţămînt (că The Guardian reuşeşte să comande mai ales studii care îi confirmă orientarea de stînga e cu totul altă problemă, la un cu totul alt nivel). Rezultatele erau comentate şi analizate zile în şir, se cereau noi politici, noi abordări, miniştrii reacţionau. Presa noastră a avut pe mînă un raport coerent care fotografiază realitatea socială din România, un raport bine făcut, nu o poliloghie în limbă de lemn, cum mai scot universitarii noştri. A înţeles din el "curve şi droguri". Mai mult nu. Mai mult nu îl duce mintea pe jurnalistul român mediu (iar excepţiile, cum a fost dezbaterea încercată de Evenimentul zilei a doua zi, devin doar dureroase ieşiri din decorul mizer). Despre libertatea cărei prese vorbim?
