Cum m-am simţit ilegalist
A fost săptămîna acţiunilor ecologiste la London School of Economics. Nu m-a încîntat ideea să particip la marele camping de la marginea Londrei împotriva încălzirii globale. Ca şi anti-imperialismul, anti-înarmarea nucleară, anti-colonialismul la vremea lor, anti-încălzirea globală este şi ea un bun prilej de stat în cort, băut bere, fumat iarbă şi agăţat gagici. Ar fi haios, dar am treabă şi nu îmi place la cort. Deşi biciclist, nu m-a încîntat nici ideea să pedalez în cantină pentru proiecţia filmului lui Al Gore (energia proiectorului venea de la biciclete). Dacă filmul mi se păruse prost şi manipulator din fotoliu, nu cred că îmi schimbam părerea cînd îl vedeam pedalînd. Conferinţele săptămînii erau cam prea de genul "hai să fie bine", aşa că eram pe punctul de a renunţa. Cînd mi-a ieşit în cale Ea. Conferinţa "Poate capitalismul să salveze planeta de la topire? Dar socialismul?". Acolo e de mine. O sală mică. Nouă participanţi, cu mine zece, plus doi inşi la catedră. Au aerul că se cunosc între ei. Cînd intru eu se lasă tăcere. Îmi vine să strig: păi, eu sînt publicul, m-am luat după afişe! Cei de la catedră - cum nu se poate mai diferiţi. Primul are faţă de suporter englez durduliu, aduce cu Hugo Chávez. El reprezintă Alianţa pentru Libertatea Muncitorilor. Al doilea are faţă de vedetă rock trecută, păr căzut pe umeri, zîmbet enigmatic în colţul gurii, faţă scheletică, aş paria că e fumător. El reprezintă Partidul Verde. Atmosfera e intimă. De aici înainte vă las cu notiţele mele, rezumat al discursurilor. Începe "Hugo". Bine aţi venit, tovarăşi! Organizaţia noastră a fost fondată în 1991 după ce am fost daţi afară din Partidul Laburist. Marxismul a avut de la început o componentă ecologistă. Marx şi Engels discută despre alienarea omului de natură, ei au văzut natura şi societatea ca un tot unitar. Capitalismul este o societate de clase care distruge natura. Numai o societate socialistă fără clase ar putea salva natura. Ce înseamnă socialism? O societate nouă, colectivistă şi democratică, în care opresiunea de orice fel este abolită şi se trăieşte în armonie cu natura. Lenin a avut proiecte ecologice, dar Stalin a oprit dezvoltarea industrială în armonie cu natura. Stalin nu a creat socialism, a creat tot o societate de clase, unde nu se puteau forma sindicate, aşa cum se poate astăzi în Cuba, de exemplu. Stalinismul a fost o trădare a marxismului ecologic. Omul de la Partidul Verde: vine din Venezuela, unde a vorbit cu muncitorii. Acolo au pus mîna pe fabrici şi vor respecta mediul. L-a enervat Chávez cînd a spus că toţi venezuelenii vor avea maşină, ca în America. Nu ar fi bine pentru mediu. E convins că nu poate exista eco-capitalism. Infinita acumulare este chiar esenţa capitalismului. Tratatul de la Kyoto este inept, e ca şi cum băbuţele sărace ar trebui să facă economie la gaze pentru ca Britney Spears să se plimbe cu avionul particular. Premierul Brown primeşte premiu pentru ecologie şi a doua zi spune că trebuie extins aeroportul Heathrow. De ce? Ca să se plimbe afaceriştii din City cu avionul. Nu se poate ecologism fără marxism, este un nonsens. Urmau întrebări. Dar a trebuit să fug la cursul meu despre modele de independenţă ale Băncilor Naţionale. Cînd am plecat am fost bătut pe umăr de cel de lîngă mine şi mi s-a mulţumit politicos. Am simţit că ne leagă ceva; secole de opresiune a strămoşilor mei de către boieri turnători păreau a ieşi la suprafaţă. De ce ne trebuie Bănci Naţionale? Ca să aibă capitaliştii unde să-şi ţină banii, nu? Londra, 11 decembrie 2007
