Corupție, homosexuali, cutremur

Promiteam în articolul trecut să revin cu cîteva impresii de la conferinţa unde i-am pus pe eurocandidaţi faţă în faţă cu editorialişti şi ONG-işti. Au existat cîteva teme unde partidele prezente s-au înţeles perfect, cea mai clară fiind ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii pentru românii din Occident şi discriminarea din Italia. Apoi, atît PD-L, cît şi PSD şi PNL şi-au propus să militeze pentru ridicarea monitorizării pe justiţie. Episodul a fost interesant pentru că a decurs în mod polemic, deşi opiniile tuturor candidaţilor mergeau spre aceeaşi soluţie. PSD a fost tot timpul împotriva monitorizării şi a acuzat Comisia Europeană (prin cîteva interpelări ale lui Adrian Severin) de dublă măsură. PD-L a fost în mod tradiţional cel care a asumat retoric lupta cu corupţia şi reforma în justiţie. Acum, PD-L asumă în mod oficial încetarea monitorizării ca una dintre cele patru priorităţi ale partidului pentru viitorul mandat din Parlamentul European. Dar asta nu înseamnă că cele două partide au idei similare despre domeniu. Diferenţa rămîne pregnantă, iar la conferinţă a fost vizibilă. PSD, prin Victor Boştinaru, rămîne la ideea că monitorizarea nu este eficientă şi că UE nu ar trebui să aibă treabă cu justiţia din România. PD-L, prin Traian Ungureanu la conferinţă, are mai degrabă o atitudine resemnată: monitorizarea ne costă în termeni de prestigiu în UE şi ar trebui să înceteze, deşi nu e limpede că vom continua eforturile în domeniu, fără supraveghere europeană. Acest consens pe soluţie este însă mai degrabă un efort de autoconvingere internă. Acum cîteva luni, scriam aici într-un articol despre exasperarea celor de la Bruxelles, care căutau să ataşeze noi sancţiuni mecanismului de monitorizare şi se gîndeau atunci la limitarea accesului la fondurile europene şi la amînarea aderării la euro şi la spaţiul Schengen. Între timp, decizia pare a se fi conturat: ne vor lovi unde ne doare, la bani. Aşa că acest consens intern pare a fi prea puţin, prea tîrziu. Luca Niculescu spunea la conferinţă despre opinia unor diplomaţi străini că, atîta vreme cît durează monitorizarea, România nu se poate aştepta la primirea unor posturi semnificative în Comisie şi Parlament. S-ar putea să fie aşa, şi probabil că ar trebui să ne orientăm efortul de lobby spre decuplarea celor două probleme: dacă tot nu ne-am îndeplinit promisiunile în domeniul justiţiei, ar trebui să spunem la Bruxelles că vom respecta un calendar viitor şi că asta nu ar trebui să ne afecteze prestanţa generală în UE. Nu sînt multe şanse să convingem, dar nu ştiu ce altceva mai poate fi făcut acum, monitorizarea pe justiţie va continua aproape cert. Deşi discuţiile de la dezbatere au fost destul de aprinse (ba chiar cu scîntei între Cristian Preda şi Victor Boştinaru, de pildă), nu am identificat diferenţe doctrinare sau de valori serioase. Discuţia s-a cantonat la un moment dat în veşnica problemă a imaginii României. Aici s-a conturat o diferenţă între PSD-PNL, de o parte, şi PD-L, de cealaltă. Primii au reproşat PD-L că prin atitudinea critică pe justiţie afectează imaginea României, ceea ce a atras replici de la Cristian Preda şi Traian Ungureanu, pe ideea că "a spune lucrurilor pe nume nu înseamnă a face rău României" (C. Preda) şi "să punem capăt confuziei între poziţiile unui europarlamentar şi patriotism. Ideea după care trebuie să ne spălăm rufele în familie iar este o greşeală. Atunci trebuia să nu intrăm în Uniunea Europeană" (T. Ungureanu). Magor Csibi de la PNL şi-a menţinut totuşi opinia că "există o competiţie acerbă în PE între ţări, niciodată un deputat german nu va veni să vorbească despre problemele din Germania. Vor deveni procurorii mai eficienţi, dacă se ridică această problemă de către români în PE?". De unde revenim la chestiunea presantă a justiţiei şi la întrebarea dacă UE mai poate face ceva pentru noi în acest domeniu sau rămînem doar cu cucuie din perioada aderării. Un participant i-a întrebat pe candidaţi ce părere au despre căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Întrebarea a fost relevantă pentru că a devoalat situaţia ambiguă în care se găseşte PSD ca partid social-conservator acasă şi membru al unei formaţiuni "progresiste" la nivel european. Am mai discutat despre lideri ai PSD (Marian Vanghelie) care fac declaraţii despre homosexuali pentru care ar fi zburaţi din partid în Spania sau Anglia. Bineînţeles, reprezentanţii PSD în PE nu sînt Vanghelie şi nu exprimă asemenea opinii. Dar ambiguitatea există. Adriana Ţicău (care a ieşit cel mai performant europarlamentar român în vreo două evaluări şi mi-a făcut o impresie bună şi acum) a spus că se abţine să răspundă, iar Victor Boştinaru a dat un răspuns perfect ambiguu. Dovadă a fost că mi-am întrebat colega de la prezidiu ce a înţeles. Ea înţelesese că Boştinaru este de acord cu căsătoriile între homosexuali, eu am înţeles exact invers. Răspunsul, reprodus din memorie, a sunat cam aşa: eu, ca bărbat căsătorit şi ortodox, constat că în România există o normă şi cîtă vreme este în vigoare această normă sînt de acord cu ea, oricum nu se va lua la nivel UE o asemenea decizie, rămîne la latitudinea fiecărui stat membru, dar poziţia mea generală este împotriva oricărei discriminări. Este un non-răspuns perfect şi trebuie să apreciez spiritul diplomatic cu care a fost ocolită întrebarea. Dacă eşti de acord cu legea internă care interzice căsătoriile între homosexuali, nu e foarte limpede de ce mai încadrezi tema în aria discriminare/non-discriminare. Conservatorii americani şi europeni care se opun acestor căsătorii resping abordarea în termeni de discriminare, oferind homosexualilor posibilitatea unor uniuni civile, dar menţinînd căsătoria propriu-zisă în definiţia ei tradiţională. Legea românească interzice căsătoria, fără a oferi uniuni civile. Dacă tratezi problema în termeni de discriminare, atunci evident că legea noastră, care nu oferă alternativa uniunii civile, este discriminatorie şi atunci nu poţi fi de acord cu ea. În această logică, eu interpretasem răspunsul lui Victor Boştinaru ca opunîndu-se căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Ceva mai limpede a răspuns Cristian Preda, care a spus că nu se opune, dar că ele nu trebuie reglementate la nivel european, ci la nivel naţional. De altfel, el a ţinut să menţioneze că, deşi va activa în grupul popular, rămîne personal un liberal convins. Nu, despre cutremur nu s-a vorbit nimic la conferinţă, cînd am scris titlul eram doar disperat după rating şi atenţie. A funcţionat?