Conferinţe şi conştiinţe
Nu toate conferinţele se aseamănă cu cea analizată în articolul precedent. Există şi unele care nu încearcă neapărat să ne convingă să facem un anumit lucru şi nici să ne îndrume pe "calea cea bună". Pur informative, dacă nu chiar academice, propunîndu-şi să ne transmită ceva, şi, uneori, să ne pună pe gînduri în legătură cu ceea ce ne-au împărtăşit. Conferinţele de la Şosea ale Muzeului Ţăranului Român intră în această din urmă fericită categorie. Reîncepute de aproximativ două luni, ele reînnoadă un ciclu mai vechi. Tematica întîlnirilor lunare de miercuri se învîrte în jurul ideii de tradiţie/tradiţii şi a accepţiilor pe care aceasta le are în momentul actual: cum se deosebesc tradiţiile de obiceiuri, dacă şi cît sînt legate de trecut, în ce măsură au devenit produse de marketing... Temele abordate sînt, în general, studii de caz ale posibilelor teorii ilustrate mai sus. Întîlnirea din martie a fost despre căluş " cum s-a ajuns de la un dans, la un obicei, o tradiţie, şi, în cele din urmă, la patrimoniu cultural imaterial UNESCO. Deşi mai strict circumscrisă sferei etnografice (prin prezentarea impecabilă a etnocoreologului Anca Giurchescu), nu a fost lipsită de o latură polemică: în ce măsură includerea acestui obicei în patrimoniul UNESCO îl va festiviza şi altera? Ultima conferinţă, cea din aprilie, a schimbat direcţia tematică, aducînd-o spre actualitate, piaţă, publicitate. Tema era Publicitatea şi marketizarea tradiţiilor gastronomice. Dacă, în privinţa căluşului, era vorba mai curînd de o etichetare şi de o încartiruire a unui anume ritual popular, această ultimă dezbatere se referea la exploatarea comercială a ideii de tradiţie în general. "Tradiţia" preluată de consumerism şi cultura populară devine " după cum afirma Vintilă Mihăilescu " "valoare adăugată". Apartenenţa spaţială şi temporală (de unde eşti?, al cui eşti? " întrebări tipice în mediul rural...) asociate unui produs sau altul ajută la stabilirea unui alt tip de relaţie între producător şi consumator: aparent mai apropiată, familiară şi, în acelaşi timp, mai nobilă (Bogdan Iancu, unul dintre conferenţiari, vorbea despre folosirea frecventă, în ultimul timp, a epitetelor "domnesc, nobil, boieresc" în trendul publicitar tradiţionalist, mai mult decît cele din deja "vechea gardă": "vînătoresc, haiducesc, ciobănesc"). Evident, modalităţile de persuasiune a publicului consumator că aceste produse cu "pedigree tradiţional" sînt mai bune decît altele şi oferă garanţii de toate felurile, inclusiv morale (vinovăţia industrializării excesive şi impersonale fiind diminuată), sînt... reclamele. Despre curentul publicitar care le promovează a vorbit Florin Dumitrescu, analist publicitar şi autor de reclame. S-a pornit de la imaginea bunicii din "untdelemn de la Bunica", care a deschis ciclul produselor garantate de figuri maternale sau paternale. Bunica devenise emblema produselor adjuvante într-ale gătitului, inclusiv margarina, chiar înainte ca aceasta să fi fost inventată... Dacă în cazul personajelor feminine, recomandările sînt blînde şi sfătoase, în ceea ce le priveşte pe corespondentele lor masculine, lucrurile nu mai stau aşa. Bărbăţia tradiţională e macho într-un fel covîrşitor, fără drept la replică: impune şi nu îndrumă... Aşa sînt şi Matache Măcelaru, care nu te lasă să alegi ce ai chef, ci ce e adecvat şi competent; şi Babanu, uriaşul fără cap ce impune prin fizic, restul venind de la sine... Nostim e că spiritul excesiv de viril al reclamelor a cuprins, cel puţin pe alocuri, şi publicul de la Clubul Ţăranului. În timp ce se derulau reclamele, un domn din sală i-a întrebat, brusc, pe conferenţiari: "Nu aveţi probleme de conştiinţă? Noaptea?". După pauză, a adăugat, printre altele: "Să fiţi puţin mai selectivi, din cînd în cînd, şi să aveţi conştiinţă". Problema conştiinţei, pusă într-un mod ce nu accepta comentarii, a încununat, relevant, o discuţie interesantă.
