C]nd progresul merge invers

Publicat în Dilema Veche nr. 259 din 31 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă asculţi naraţiunea "progresistă", rezultă de acolo că trecutul intolerant, rasist şi bigot al omenirii poate fi depăşit prin înţelegere, toleranţă şi multiculturalism. Doar să vrem, doar să ne debarasăm de proastele inerţii, şi vom păşi într-o lume în care vom fi cu toţii ca fraţii, ca în cîntecul "Imagine" al lui John Lennon. Ştiţi povestea. Dacă nu o ştiţi, puteţi urma un curs de reeducare multiculturală la SNSPA. Era să o păţesc pe propria piele. Problema cu viziunea multiculturală asupra lumii e că ar putea funcţiona numai atunci cînd toate civilizaţiile ar renunţa la clişee şi intoleranţă. Mai practic spus, dacă toate civilizaţiile ar fi păşit în anii ’60-’70 în epoca valorilor post-industriale, aşa cum s-a întîmplat cu Occidentul, atunci o lume multiculturală ar fi avut sens. Cum nu s-a întîmplat aşa, promotorii vehemenţi ai multiculturalismului repetă povestea pacifiştilor. Pacifiştii sînt acei oameni care cred că războaiele se pot încheia doar pentru că ei sînt convinşi că războaiele sînt rele. Dacă toţi oamenii ar crede asta, pacea s-ar instaura în lume. Dar cum nu toţi oamenii cred asta (din motive diverse), pacifismul politic e un curent care nu produce decît efecte perverse. A slăbit democraţiile în faţa lui Hitler, a slăbit Occidentul în faţa URSS. Cînd sovieticii erau gata să lupte pentru pace pînă nu mai rămînea piatră peste piatră, pacifismul occidental credea că principala piedică spre o lume fără războaie este complexul militaro-industrial american. Cum cei doi pacifişti sovietici erau drastic spionaţi de al treilea, pacifismul nu a pus niciodată în dificultate URSS, ţara cu cele mai mari cheltuieli militare raportate la cele civile în timpul Războiului Rece. Singurii care au avut probleme în practică au fost liderii democraţi din Occident, care trebuiau să se justifice mereu de ce nu iubesc pacea destul de mult. Ştiu, nu e frumos să vorbeşti de rău nişte oameni plini de intenţii bune, dar noi ştim că drumul spre iad e pavat cu aşa ceva. Aşa cum ştim şi că Hitler, Stalin, Pol Pot, Miloşevici - de fapt, cam toţi măcelarii istoriei - nu au fost convinşi de idei frumoase, ci de armele adversarilor. Latinii ştiau povestea şi au scornit dictonul "dacă vrei pace, pregăteşte-te de război", dar cine să asculte vorbele unor imperialişti ca romanii. Ceva similar se întîmplă cu multiculturalismul. În faţa intoleranţei încă prezente în culturile non-occidentale (unde majoritatea populaţiei nu a ascultat destul Beatles şi nu s-a prins că sîntem toţi fraţi pe o planetă comună), multiculturalismul dezarmează Occidentul de credinţa în propriile valori. Bineînţeles, toate aceste gînduri nu fac decît să arate încă o dată cît sînt de înapoiat, ignorant, arogant, rasist, militarist, sexist, misogin, anti-Obama, legionaroid, ortodoxist şi biciclist (rog vigilenţii să adauge şi restul de epitete care ţin, de obicei, loc de argumente). Toate aceste gînduri detestabile, deci, mi-au venit citind articolul "Twenty years on: internalising the fatwa" ("După douăzeci de ani: internalizînd fatwa"), publicat de Kenan Malik în decembrie trecut în revista Spiked (l-am găsit pe www.aldaily.com). Fatwa la care se referă titlul este condamnarea la moarte de către ayatollahul Khomeini a lui Salman Rushdie. Malik (el însuşi de origine indiană) face un bilanţ deprimant a ceea ce s-a întîmplat în cele două decenii de cînd Occidentul a luat primul contact major cu pretenţia musulmanilor de a nu fi ofensaţi. După cum spunea un personaj din Speakers’ Corner despre care am scris anul trecut, pretenţia s-a transformat între timp în dreptul de a nu fi ofensaţi. Acum douăzeci de ani, Rushdie a fost apărat în numele libertăţii de expresie, de către majoritatea intelectualilor, cartea a apărut peste tot în lume în pofida ameninţărilor, prin eforturi uneori eroice ale unor editori. Malik compară această situaţie cu povestea altei cărţi: The Jewel of Medina. Este o poveste romantică şi inofensivă (spune autorul) despre cea mai tînără soţie a profetului Mahomed. În 2008, marea editură americană Random House a plătit pentru manuscris şi a trimis-o unor profesori universitari pentru a culege citate laudative. O profesoară care predă istorie islamică în Texas s-a scandalizat şi a spus că romanul este "ofensator". A fost destul pentru ca editura să renunţe la manuscris şi acesta să fie refuzat de orice altă editură majoră americană. A izbucnit un scandal public, o editură minoră din Anglia a anunţat că va publica romanul, dar casa editorului a fost atacată cu bombe incendiare, iar el trăieşte păzit de poliţie, pentru că un cleric radical britanic a ameninţat cu alte atacuri. Aşa se face că prima versiune oficială a cărţii a apărut în... Serbia. Care e semnificaţia acestor poveşti? În acest caz, nu islamiştii au pornit condamnarea cărţii, ci chiar mediul intelectual impregnat de multiculturalism. Astfel, autocenzura (i-am putea spune "cenzură preventivă", cred) acţionează în vederea unei presupuse ofense. Eu, dacă aş fi musulman, m-aş ofensa că nişte tipi din altă cultură se cred atît de deştepţi încît să presupună că sînt un infantil care are nevoie de protecţie preventivă, dar asta e altă poveste. Pe scurt - spune Malik - în douăzeci de ani am trecut de la apărarea libertăţii de expresie la cenzură preventivă. Profesoara texană scandalizată nu e doar o voce, ci exprimă o poziţie centrală în intelectualitatea care practică multiculturalismul ca dogmă: în orice conflict dintre o voce critică şi cei care se simt ofensaţi, vocea critică e de vină. Scandalul caricaturiştilor danezi, exilul olandezei de origine somaleză Ayaan Hirsi Ali în SUA sînt alte exemple care îmi vin în minte. Ce s-a întîmplat? Am internalizat fatwa - spune Malik. Acum nu mai e nevoie de Khomeini să ne reducă la tăcere, o facem noi.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.