Căsuţa amintirilor
La Zizin, pe lîngă Braşov, Andra Dumitrescu, o doamnă singură, stabilită acolo nu de mult, s-a hotărît să "facă ordine" în localitate. Ordine nu în sensul negativ, autoritar, care-ţi vine cel dintîi în minte. Ci, mai curînd, în cel firesc, cu adevărat civic, în care urneşti lucrurile dintr-un sentiment de iritare a inadecvării lor: aşa a făcut Andra cu telefoanele locale, care lipseau cu desăvîrşire, dar pe care a reuşit să le pună; cu gunoaiele pe care nu le strîngea nimeni, dar care au fost adunate...; cu balastiera care zguduia satul, dar care, acum, nu mai deranjează pe nimeni; cu copiii de romi, lăsaţi de izbelişte, dar de care, acum, se ocupă organizaţia "Ambasadorii Zizinului"... Mai nou, aceeaşi Andra s-a ocupat de... înfiinţarea unui muzeu local. Întotdeauna mi-au plăcut şi mi-am dorit să existe asemenea muzee, în care să fie expuse obiecte aparent nesemnificative, dar cu încărcătură personală şi afectivă, relevante pentru istoria locului în cauză. Muzeul din Zizin se numeşte "Căsuţa amintirilor" şi a fost înfiinţat, cum Andra însăşi ne declară, "cu sprijinul zizinenilor care au donat obiectele expuse, prin bunăvoinţa dlui Beşchea Nicolae - care ne-a dat spre folosinţă spaţiul, prin strădania celor care l-au restaurat - Glăjar Ion, Lăcătuş Geza, Mariaş Bogdan şi cu ajutorul micilor voluntari - Emeşe, Iza, Silvia, Ana, Ramona, Larisa, Roxana, Ralu, Rareş, Alex". Spaţiul muzeului e mic, 5x5 m, şi a fost concesionat pe 5 ani. Andra ne povesteşte amănunţit conţinutul acestuia: "Pe un perete sînt datele privind istoria Zizinului - care a fost atestat documentar la 1367 - şi personalităţile istorice: poetul Rab Zajzoni; dna Şipoş, duhovnicul Gherman Bogdan şi familia Tompa. Pe acelaşi perete am amenajat un suport de lemn, acoperit cu catifea albastră şi deasupra cu sticlă; sub ea sînt acte originale - certificat de văduvă şi orfan de război, buletin de identitate, carnet de cecuri, invitaţii de nuntă, carnet de note, foaie agricolă. Plus o Biblie, bani vechi din perioada 1894-1925; dar şi un montaj cu poze, tot originale, în rame vechi. Mai există un altul, cu poze sepia legate de trecutul staţiunii - declarată în 1927 "Întreprindere mică balneo-climaterică"- Izvorul Ferdinand, Izvorul Bela, Fîntîna de pe strada Horia, Ştrandul cu apă minerală, Parcul cu chioşcul fanfarei, Hotelul Concordia - unde se dădeau baluri de binefacere; Băile din Poiana Reginei Maria. La care se adaugă unele, tot sepia, cu portul popular - românesc, mocănesc, ceangăiesc, săsesc, ţigănesc. Pe doi pereţi sînt expuse obiectele donate de săteni, ce atestă meseriile practicate în sat pe vremuri; în fereastră sînt afişate spre vînzare vederi sepia din fosta staţiune, icoane pictate de copiii de etnie romă în cadrul proiectului "Micul Picasso". Deschiderea muzeului a avut loc la 15 iunie. Programul e duminica, de la 11 la 13, iar ghizi sînt copii îmbrăcaţi în costumele etniilor din sat: română, maghiară şi romă". Relatarea Andrei nu se sfîrşeşte aici. După prezentarea propriu-zisă a muzeului, care nu conţine lucruri senzaţionale, ci, pur şi simplu, pe cele normale pentru un asemenea tip de expunere, iniţiatoarea lui ţine să precizeze cine a ajutat-o şi cine nu: "Muzeul este unul privat. De ce e privat? Pentru că am solicitat ajutorul specialiştilor de la Muzeul de Etnografie Braşov - în scris, normal - de mai multe ori: în zadar, nici nu ne-au luat în seamă. Fără ajutorul cîtorva săteni mai destupaţi la cap şi inimoşi, nu am fi putut reuşi finalizarea acestui proiect. Nu am fost sprijiniţi de cei Ťchivernisiţi», că deh, ei au probleme şi nu-i interesează comunitatea în care locuiesc, dar nici autorităţile locale nu s-au implicat, deoarece spaţiul e privat! Partea frumoasă e că sătenii nu intră, dar vin din Braşov special să vadă Căsuţa!" Acest adaos, cît se poate de îndreptăţit, face muzeul din Zizin şi mai interesant de vizitat: indiferent de valoarea exponatelor, el reprezintă o nouă victorie a spiritului comunitar, într-o lume în care acesta contează prea puţin.