Cariere şi conferinţe
Am intrat, pur şi simplu, la Tîrgul de cariere organizat pe 20-21 martie la Sala Palatului. "Pur şi simplu" pentru că am descoperit, de-a lungul unor ani buni, că sînt exact opusul unui asemenea show-room: fac parte din categoria retrogradă, conservatoare, de indivizi mulţumiţi, prosteşte, de viaţa lor, şi care refuză "noile oportunităţi". Şi totuşi, cei din jur nu păreau să se fi prins, şi pliantele nu au încetat să curgă: Groupe Carrefour " "Să ne împărtăşim valorile: libertate, responsabilitate, generozitate, solidaritate, integritate, progres"; Top Talents Romania " "Transformă potenţialul tău în performanţă!"; Nestle " "Vino să construim împreună o lume mai bună!". Lista ar putea continua încă pe multe pagini, dar mi se pare că mesajul e deja gata transmis: firmele ofertante ne pun la picioare marea cu sarea, numai să ne angajăm la ei, în condiţiile lor şi respectînd ideologiile lor. Noţiunea de "ideologie" pare să aibă un rol important: companiile se întrec care mai de care în sloganuri apte să le reflecte valorile morale, sociale, civice... Opţiunea pentru un post la oricare dintre ele nu e doar cea a unui loc de muncă bine plătit, ci a unui sistem de viaţă, vor să ne spună... Pentru a înţelege mai bine acest tip de "filozofie organizaţională" la prima mînă, am intrat la una dintre conferinţele de la tîrg. Am nimerit, tot din întîmplare, la cea a firmei JTI, "Japan Tobacco International " the international tobacco division of Japan tobacco Inc., the world’s third largest industry player". O firmă de ţigări, şi nu oricare: cea care produce şi distribuie, printre altele, Winston, Mild Seven şi Camel. În România se află din 1993, are o fabrică, sistem de distribuţie naţional şi în jur de 850 de angajaţi. Conferinţa lor avea, în buna tradiţie a genului, cuvîntul "succes" în titlu. Deşi, din ’90 încoace, au fost nenumărate asemenea prelegeri şi seminarii, oamenii nu s-au săturat de ele (să fie de vină criza ori schimbarea, firească, a generaţiilor?): sala era arhiplină, cu public între 20 şi 45 de ani, să zicem. După o prezentare generală a firmei şi accentuarea vechimii ei şi a angajaţilor din România, a venit la pupitru un domn de la resurse umane. De vîrstă medie şi nu lipsit de farmec. Mă aşteptam la discursul obişnuit în asemenea ocazii pe care l-am auzit, pe vremuri, la conferinţele Amway. Nu. Aici, lucrurile erau mai subtile. Desigur, se utilizau şabloane, nu se poate fără... Dar interpretările lor erau totuşi diferite. Iar domnul din faţă se pricepea să jongleze cu ele. Începutul discursului a fost unul şocant, un soi de lovitură de teatru: "Pot să vă arăt în următoarele 40 de minute cum puteţi avea putere şi control". O intrare în forţă, neaşteptată: oamenilor din sală le-a plăcut. S-a văzut după reacţiile lor, prompte şi multe. Cea dintîi întrebare a fost: "Ce aţi controla prima dată?". Răspunsurile nu au încetat să curgă. "Oamenii", "timpul", "resursele". Deşi începuse ca un discurs despre manipulare, vorbitorul a cotit-o brusc, cu o abilă întorsătură retorică: "De ce nu începi cu tine însuţi?". Deja nu mai era vorba de ideologii corporatiste, ci intra în joc psihologia personală. Partea de self development. Or, cine nu-şi doreşte îmbunătăţirea propriei persoane? Ca să ajungi la o asemenea performanţă " continua conferinţa " trebuie să înţelegi că nu poţi controla trecutul. Desigur, din eşecuri poţi învăţa. Şi aici apăreau imaginile: din sport, cu toatele! S-a cerut chiar definiţia eşecului. O fată din faţa mea, care participa intens, trăia fiecare momenţel şoptindu-şi răspunsul corect în barbă, a avut curajul să spună tare, deşi omul din faţă nu a auzit-o: "Eşecul e un pas către succes!". Lucrurile nu s-au oprit în acel moment, nici pe departe. Şi pentru că de-abia de-aici încolo au devenit palpitante, voi termina povestea în numărul viitor.
