C-aşa e Rudy
Săptămîna trecută a venit vorba despre alegerile preliminare de la democraţi. La republicani confruntarea este chiar mai interesantă, parcă tipurile umane sînt mai complicate. Ciudat este că vorbim de GOP (Grand Old Party), adică de partidul sistemului, de establishment. Clişeul e nedrept. Avem acolo o cursă între individualităţi puternice, între un rebel principial (McCain), un habotnic încăpăţînat (Huckabee), un businessman mormon şi conformist (Romney) şi un aiurit charismatic (Ron Paul). Şi a mai fost şi Rudy. Îl ştiţi, Rudolph Giuliani, primarul Americii la 11 septembrie. Republican ales într-un oraş majoritar democrat, a rămas în memoria oamenilor pentru că l-a curăţat de gunoaie şi l-a făcut mai sigur. Catolic şi credincios, dar căsătorit de trei ori, dintre care o dată cu o verişoară, prin dispensă de la biserică. S-a declarat pentru dreptul femeii de a întrerupe sarcina, dar a promis că va numi la Curtea Supremă judecători care vor refuza jurisdicţia federală asupra chestiunii. Tema este foarte importantă pentru baza conservator-religioasă a GOP, care se luptă de 35 de ani să desfiinţeze decizia Roe vs Wade a Curţii, prin care dreptul la avort este considerat garantat de Constituţie. Ca mijloc de a ocoli această decizie, conservatorii doresc judecători care să declare că avortul nu are de-a face cu Constituţia şi că vor lăsa fiecare stat din federaţie să decidă. Practic, Giuliani le-a spus conservatorilor: eu nu mă opun avortului, dar dacă voi vreţi să decideţi la nivel local, aşa să fie. Nu a fost de ajuns pentru mulţi dintre ei: un newyorkez atît de complicat va avea prea mult de aşteptat în purgatoriu pe lumea cealaltă pentru a fi bun de preşedinte pe lumea asta. Însă Rudy şi-a văzut de treabă. Şi-a croit cel mai bun program economic, în opinia mea, bazat pe austeritate şi non-intervenţie. Asta într-o campanie în care alegătorii americani sînt gîdilaţi la coarda protecţionistă de populişti republicani şi democraţi, care zic că le vor aduce înapoi locurile de muncă emigrate în China. Pentru că Rudy spune mereu ce gîndeşte, nu ce e bine să spună. Era primar la New York şi a refuzat să se întîlnească cu Yasser Arafat. Tipul primise Premiul Nobel pentru Pace, dar nu era destul pentru Rudy. Nu am ce să vorbesc cu unuâ care a aruncat oameni în aer. Cam aşa este Rudy. A ignorat Iowa şi New Hampshire, state mici care au programate alegerile primare mai devreme, şi s-a concentrat pe Florida. Stat cu mulţi pensionari din New York, retraşi mai la soare. De ce a făcut Rudy aşa ceva? Unii spun că oricum nu ar fi avut şanse în Iowa. E prea orăşean, prea moderat şi prea divorţat pentru acel stat mic şi religios. Dar asta nu explică de ce nu s-a străduit pentru New Hampshire. Era mai pe gustul său, stat de pe coasta estică, America veche, dominată mai ales de democraţi. De ce a făcut asta? Eu cred că putem miza pe factorul "aşa e Rudy". S-a hotărît să dea o lecţie sistemului. Dacă sistemul spune că Arafat poate să organizeze atentate teroriste şi mai tîrziu să ia Premiul Nobel, iar lui Rudy i se pare o prostie, atunci e ceva în neregulă cu sistemul, nu cu Rudy. Dacă sistemul spune că trebuie să cîştigi Iowa şi New Hampshire, chiar dacă împreună nu fac nici cît jumătate de Floridă ca număr de delegaţi, atunci e ceva în neregulă cu sistemul. Rudy a mers în Florida în timp ce restul lumii era cu ochii pe Iowa. Şi tocmai de aici i s-a tras. Se pare că dacă restul lumii nu e cu ochii pe tine, poţi să fii şi primarul Americii, că tot nu ai faţă de preşedinte. Acum confruntarea este între un tip care respectă reţetele şi unul care spune mereu ce gîndeşte, deşi asta îi aduce numai ghionturi. Nici o mirare că după ce s-a retras, Rudy l-a susţinut pe cel de-al doilea. Cînd se trimite Dilema veche la tipar, SuperTuesday (ziua în care votează majoritatea statelor) este în plină desfăşurare. Rămîneţi pe recepţie. Londra, 5 februarie
