Amor, trădare, televizor
În emisiunea Schimb de mame, despre care vorbeam într-un număr trecut, nu se pun probleme de amor. Protagoniştii sînt mult prea serioşi şi responsabili, pentru a mai avea timp de alocat unor asemenea chestiuni frivole; după 30 de ani, cînd ai unul sau doi copii, alte lucruri primează. Cînd una dintre mame, care din start nu se încadra în tipic (avea 42 de ani şi un bărbat de 35) şi-a pus o rochie mini, strîmtă, roşie, o geacă de piele şi a ieşit la coafor şi discotecă împreună cu fata celeilalte mame, s-a lăsat cu scandal: accentul migrase spre zone interzise... Alte emisiuni însă, aproape de acelaşi gen, adică interactive, nu lasă deoparte amorul. Dimpotrivă, chiar se structurează potrivit cu meandrele acestuia. Din dragoste deja nu mai are nevoie de prezentare. La ultima sa ediţie, ironizată de Cîrcotaşi, obiceiurile amoroase se pare că au scăpat de sub control; nu numai că Mircea Radu a fost agresat, verbal (fizic era doar cît pe ce să fie...) de doi pierde-vară din Petroşani, dar... zvîrcolirile, reale, ale iubirii au lăsat în urmă formatul emisiunii: tînărul care îi ceruse lui Mircea Radu să-i recupereze iubita, între timp s-a răzgîndit (asta după ce a pus toată echipa pe drumuri) pentru că şi-a găsit alta. După Schimb de mame, dacă e s-o pornim pe linia unei gradaţii descendente, urmează Nuntă în 48 de ore (tot la Prima TV). Aici, dacă am înţeles bine, unui tînăr cuplu i se dă o sumă de bani din care trebuie să-şi organizeze nunta, cu tot ce presupune ea (rochie, costum, pantofi, coafor, tort, vin, restaurant, biserică...) în două zile. Evident, cuplurile din Nuntă în 48 de ore nu sînt cu "state vechi" ca cele din Schimb de mame. Teoretic, sînt de puţin timp împreună (de cîteva luni, poate un an, maxim doi...) şi încă în faza să-i zicem romantică. Spun teoretic pentru că, în practică, multe din perechile în cauză par să contrazică percepţia idilică enunţată. Probabil că stresul celor 48 de ore e de vină, dar, de multe ori, cei doi viitori miri ajung să se urască, pe post, într-un mod destul de vizibil. Sigur că e vorba de o "ură" temporară, mai curînd izbucniri nervoase decît altceva, dar, cînd te gîndeşti că e vorba de perechi care nu au intrat nici măcar în luna de miere, ai o uşoară strîngere de inimă gîndindu-te la viitorul lor, la fragilitatea amorului şi la incertitudinea condiţiei umane. În cazul emisiunilor Test de fidelitate (Antena 1) şi Trădaţi în dragoste (Prima TV) incertitudinile de mai sus devin certitudini. Din fericire, acestea două se bazează pe scenarii şi personaje fictive (aşa cel puţin stă scris pe ecran la sfîrşitul şi la începutul numitelor producţii). Acolo, fictiv sau nu, amorul e în faza critică: cineva din cuplu trădează, iar celălalt îl simte - şi, ca atare, acţionează. "A acţiona" înseamnă a recurge la serviciile echipei de filmare: în primul caz (Test de fidelitate) intră în scenă o ispită, care îl "testează" pe pîrît (aproape în toate cazurile e vorba de un bărbat) cît de loial îi este iubitei; în cel de-al doilea (Trădaţi în dragoste) îndeobşte bărbatul este cel care apelează la serviciile unei echipe de detectivi pentru a-şi ţine sub observaţie iubita cu care simte că "ceva nu e în regulă". Am pus între ghilimele expresia de mai sus pentru că ea, în respectiva formulă sau parafrazată, se repetă aproape în fiecare emisiune, la fel cum se repetă şi altele, ba chiar anumite cadre. Pattern-urile celor două emisiuni sînt ele însele construite pe repetiţii; probabil, dacă i-am întreba pe cei care au inventat formatul, ne-ar spune că e vorba de "lecţii de viaţă". Noi, cei care am avut răbdarea să le vedem de cîteva ori, deşi nu cred că sîntem în target, putem spune, mai curînd, că se vehiculează nişte formule existenţiale: ţi-ai surprins iubitul/iubita că te trădează, nu poţi decît să iei o decizie radicală. Momentele picante ale emisiunilor apar însă în cadrul urmăririlor şi ale întîlnirilor, evident tumultuoase, între cei implicaţi. Dar despre asta într-un număr viitor.
