Alesul papal faţă cu popoarele europene

Publicat în Dilema Veche nr. 279 din 18 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Adunaţi în şedinţă de partid după alegerile europene, socialiştii europeni au decis ferm că se vor opune nominalizării lui Manuel Barroso pentru încă un mandat în fruntea Comisiei Europene. Socialiştii se alătură acum ecologiştilor, care au declanşat încă de acum cîteva luni o campanie agresivă numită chiar aşa: "Opriţi-l pe Barroso!". Liberalii oscilează, grupurile mai mici nu au exprimat opţiuni nici ferme, nici congruente, nu e limpede deci dacă Barroso are sau nu o majoritate în Parlamentul European. Şi totuşi, el este marele favorit şi tot adună declaraţii de susţinere din partea şefilor de guverne din UE. Pentru ca totul să fie complicat, este susţinut şi de şefi de guverne care sînt de stînga: socialistul spaniol Zapatero îl susţine din solidaritate iberică, iar portughezul Socrates îl susţine din solidaritate portugheză. Barroso însuşi se arată iritat cînd i se spune că este un politician de dreapta şi tot afirmă că el este de centru " adică şi de stînga, şi de dreapta " sau de nici un fel. În Parlament a apărut deja o alternativă la Barroso în persoana lui Guy Verhofstadt, fost premier belgian. Cine alege deci şeful Comisiei? Răspunsul tradiţional era simplu: şefii de state adunaţi în Consiliul UE. Consiliul European din 18-19 iunie ar trebui deci să desemneze persoana. Tradiţional, şefia Comisiei se negocia într-un pachet mai larg: ia tu Comisia, îi dăm francezului şefia FMI şi neamţului Banca Centrală Europeană. Doar că apare o problemă: alegerile europene. E ciudat să chemi oamenii să voteze şi şeful executivului UE să fie desemnat într-un fel de conclav papal: se adună şefii de guvern, negociază pînă cad sub masă şi ies de acolo cu anunţul: Habemus Papam. Pardon, comisar-şef. Bineînţeles, cei care văd UE ca pe nimic mai mult decît o formă de colaborare interguvernamentală au un răspuns legitim: şefii de guverne aleşi democratic au legitimitatea necesară pentru a alege comisarul-şef, deci procedura este perfect legitimă. Aşa este într-o logică interguvernamentalistă, dar această logică nu are răspuns la întrebarea: de ce mai facem alegeri europene? Apare astfel un conflict deschis între cele două forme de democraţie în UE: democraţia directă, unde alegătorii sînt reprezentaţi de Parlamentul European, şi democraţia indirectă, unde alegătorii sînt reprezentaţi de şefii de state adunaţi în Consiliu. Tradiţional, democraţia indirectă e mai tare: în Consiliu se decid posturile din Comisie. Doar că Parlamentul a tot recuperat teren. Pînă la tratatul de la Maastricht, PE nu era decît anunţat în ce priveşte desemnarea Comisiei: noi, şefii de stat, ne-am adunat şi l-am pus pe X-lescu comisar-şef, apoi ne-am numit fiecare cîte un comisar, deci cu ăştia trebuie să lucraţi, succes! Parlamentul European a fost ales pentru prima dată în mod direct în 1979. Între 1979 şi 1993, europarlamentarii erau anunţaţi la acest mod. Vă daţi seama că s-au enervat. Pentru că tot făceau scandal şi amînau alte decizii, şefii de stat le-au dat ceva de lucru în tratatul de la Maastricht, care zice că preşedintele Comisiei este numit "după consultarea Parlamentului European". Nici nu părea mare lucru: îi consultăm şi pe ăştia, dar tot noi decidem. Doar că Parlamentul s-a făcut că înţelege altceva din cele patru cuvinte. S-au adunat aproape toţi " socialişti, populari, liberali " şi au votat o normă de interpretare a tratatului (aşa-numita "regulă 32"). În opinia PE, consultare înseamnă aşa: Consiliul ne propune un şef de Comisie şi noi votăm. Dacă îl aprobăm, rămîne acesta, dacă îl respingem, Consiliul trebuie să numească altul. Şi s-au jurat ca, indiferent de grupul politic şi de opţiuni, o propunere odată respinsă să rămînă respinsă indiferent ce presiuni fac şefii de state. Cum era o evidentă diferenţă între ce spunea tratatul şi ce spunea regula Parlamentului, lucrurile au fost lămurite în tratatul de la Amsterdam, care zice: "nominalizarea pentru preşedintele Comisiei trebuie aprobată de Parlamentul European". Parlamentul a cîştigat. Consiliul desemnează şeful Comisiei, dar Parlamentul îl poate respinge, îi poate cere să schimbe propunerile de comisari făcute de şefii de guvern (cum s-a întîmplat în 2004 cu propunerea făcută de Berlusconi) şi poate demite Comisia ca întreg. Bun, dar tot nu ne-am lămurit cum este cu rezultatul alegerilor europene. Nu votăm pentru comisari, nu? Pronosticul meu (şi nu doar al meu) este că în viitorul apropiat vom avea direct candidaţi la funcţia de comisar-şef (Barroso a fost asumat de PPE chiar la aceste alegeri). Dar nu sîntem încă acolo. Tratatul de la Lisabona spune că preşedintele Comisiei este numit ţinînd cont de rezultatele alegerilor europene. Ce înseamnă asta în practică? Ar putea însemna că cei din Consiliu vor ţine cont de rezultatul alegerilor europene? Dar de ce era nevoie să se spună asta în tratat? Nu puteau să ţină cont oricum, aşa, din bun-simţ? De fapt, va însemna mai mult decît atît. Eu mă aştept ca, după ce va fi aprobat tratatul, PE să dea o interpretare proprie: Consiliul va fi obligat să îl nominalizeze strict pe cel propus de o majoritate din PE. Poate mă grăbesc, dar mai aduc un argument: pe 7 mai 2009, aproape nebăgat în seamă, PE a votat o rezoluţie despre efectele tratatului de la Lisabona asupra funcţionării UE. Care spune că alegerile europene "vor juca un rol primordial în alegerea preşedintelui Comisiei". Mai mult, PE propune şi o procedură de desemnare care presupune consultarea obligatorie a grupurilor politice din Parlament, înainte de o desemnare în Consiliu. Deja Sarkozy şi Merkel par a semnala că nominalizarea noului şef al Comisiei ar trebui amînată pînă după intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona. Cînd Dilema veche iese la standuri, Consiliul European tocmai a început. Conclavul se adună. Luaţi popcorn, uitaţi-vă ce fum iese pe horn.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni