Zece despre România
Un studiu a trecut pe lîngă noi mult mai aproape decît asteroidul TV24 (1) mult mai pasionant decît orice "sinteză a zilei", cu mult mai memorabil decît toate amicalele hibernării fotbalistice, 100% mai tare decît orice "Zece pentru România". L-aş numi exact aşa: "Zece despre România". Căci: s-au luat 10 români şi s-a constatat că "aproximativ" (2) 9 dintre ei ar face oricînd cinste cu o sticlă de bere oricărui prieten; s-a calculat atent - pe 7500 de persoane din 15 ţări europene - că acest procent situează România pe primul loc în topul celor mai generoşi europeni în consumul de bere. Mai departe: un român din 10 e gata oricînd să ofere gratis o bere la peste 10 persoane; şi la acest capitol al gratuităţii în gest, neamul nostru e întîiul pe continent fiind urmat în clasament "de belgian, de danez şi de spaniol" (3); cel mai puţin dispus să facă cinste, aşa-numitul "scîrţan", e suedezul. (4) Şi mai departe: spre diferenţă de român la care "a da de la el o bere" este de mult o cutumă plăcută, la ceilalţi se plăteşte "frăţeşte" sau pe cît a băut fiecare. Cehii (97%) sînt campioni în plata propriei consumaţii; la socoteala jumi-juma, olandezii (82%) şi belgienii (77%) sînt leader-i. Studiu de nuanţe, s-a ajuns şi la clipa plăţii. Francezii (5) plătesc după fiecare tur de beri comandate; cehii (90%), românii (84%), germanii (81%) achită la sfîrşit, cum e frumos şi logic. Copleşitoare este cifra privitoare la "ocaziile de consum". 94% dintre români înţeleg să bea bere acasă, cu familia şi, bineînţeles, cu amicii; descrescător, 61% preferă la restaurant, 54% - la nunţi, doar 23% - la întîlnirile de afaceri. Per total, consumul anual de bere în România este calculat de către patronatul de profil la aproximativ 100 de litri pe cap (şi gură!) de locuitor, tinzînd spre media europeană; în 2007, s-au dat pe gît 20,6 milioane de hectolitri, cu peste 16% faţă de nivelul anului 2006 (6). Foarte vibrant conchide dl Alan Clark, directorul lui SAB Miller, producătorul care a cerut acest studiu voluptuos companiei de marketing şi consultanţă Added Value: "Rezultatele ilustrează faptul că fiecare naţiune europeană se bucură de propria cultură a berii (7) şi de propriile reguli sociale. Berea a fost popularizată în Europa de mii şi mii de ani în urmă şi este extrem de încurajator (8) să vezi că rămîne în inimile atîtor culturi (9), aducînd toate ingredientele esenţiale pentru relaxare şi petrecere, indiferent de ţara în care te afli". Muzica! Şi acum, aterizarea: Am transcris toate aceste clasamente, nestingherit de multitudinea cifrelor, de obicei plicticoase. Nici una nu m-a plictisit; doar ipocriţii se pot enerva de caracterul prea vesel al studiului, iar pesimiştii înrăiţi îl pot acuza chiar de diversionism prin acea întrebare imparabilă: de asta ne arde nouă în plină criză a leului şi a lumii? Eu totuşi îl consider semnificativ şi - fără să ridic glasul - mă mir că nici un (b)analist, nici un talk-show, după cunoştinţa mea, nu i-au sesizat, de nu importanţa, măcar luminozitatea. În cîte domenii culturale sîntem printre primii în Europa, ca aici, într-o cultură unde am dat deja un cuvînt, intraductibil, desigur, dar de o gingăşie inestimabilă: berică!? Pentru a rămîne cu picioarele pe pămînt, recunosc că îmbibat de cultura românească a demitizării, am conspectat acest studiu presat de o cifră, necunoscută, desigur, sondajelor europene: încă de pe la 1906, un sociolog de calibrul lui Dimitrie Gusti afirma că românii, capabili să dea personalităţi strălucite, una cîte una, bob cu bob, cînd se adună de la 3 (trei!) în sus, într-o idee, într-un proiect, într-o afacere, "nu mai ţine", se lasă cu ceartă, invidie, ură, într-un cuvînt cu "Mioriţa". "Românul ar da oricînd o bere prietenului său", titrează apăsat Cotidianul, dar 3 români nu se mai înţeleg după o halbă. În fine, sper să nu-mi ameţesc cititorii cu aceste "trimiteri", cu aceste asteriscuri, singurele comentarii cît de cît euforice. Aste-riscuri le avem de cîte ori comandăm: "băiete, încă un rînd!". 1. asteroidul care trece acum, cînd îmi încep articolul, la 550.000 km de casa mea. 2. cît de "aproximativ"? 3. îmi place "la nebunie" nearticularea... 4. ca să vezi... - "ţara unde nu se fură", cum o ştiu din primară... 5. auzi, auzi, la cultura lor! 6. unde mai stăm atît de bine? 7. "cultură (şi) a berii"? vino, nene, să te pup! 8. bravo! bine zis! 9. sus inima, rom
