Unde dispar fetiţele?

Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an. Deşi situaţia cea mai gravă este în China, dezechilibrul dintre fete şi băieţi se manifestă la nivel global, indiferent de gradul de educaţie al populaţiei, de situaţia financiară a oamenilor sau de religia căreia îi aparţin. În Taiwan şi Singapore, spre exemplu, ţări cu economii foarte puternice, se nasc cu mult mai mulţi băieţi decît fete – nu se poate spune, aşadar, că numai ţările sărace sînt afectate de acest dezechilibru. În încercarea de a găsi totuşi o explicaţie, articolul „Ce s-a întîmplat cu 100 de milioane de fetiţe?“ aduce în discuţie inclusiv politicile de natalitate stricte, cum este cazul Chinei, unde cuplurilor nu le este permis să aibă mai mult de un copil. Dat fiind că fenomenul se manifestă şi în ţări mult mai permisive, motivele par să fie altele, ca de exemplu prejudecăţile conform cărora numai bărbaţii pot întreţine o familie, sau dorinţa cuplurilor de a avea cel mult doi copii. În trecut, într-o familie se năşteau patru-şase copii – venirea pe lume a unui băiat nu era, aşadar, o problemă, dat fiind că posibilitatea ca femeia să nască numai fete era extrem de mică. În prezent însă, avînd în vedere că rar cuplurile fac mai mult de doi copii, avortarea fetelor pînă la apariţia unui băiat este, în unele ţări, singura variantă acceptată de părinţi. Majoritatea acestora „sacrifică“, în principiu, ce-a de-a doua sarcină – chiar dacă în timpul monitorizării primei sarcini medicul confirmă că va veni pe lume o fată, părinţii acceptă „diagnosticul“, pentru că ştiu că va urma şi un al doilea copil care, cu orice preţ, va fi băiat. Un preţ mult prea mare, după cum arată The Economist – cel puţin 100 de milioane de fetiţe au fost ucise, avortate sau neglijate în ultimii 20 de ani, iar numărul este în continuă creştere.

Singura ţară care a reuşit să ţină în frîu acest proces îngrijorător a fost Coreea de Sud, unde se nasc acum fete şi băieţi într-un număr aproape egal, datorită schimbărilor culturale şi de mentalitate.

Emanciparea femeilor, nenumăratele procese de discriminare şi promovarea drepturilor egale între femei şi bărbaţi au transformat obsesia părinţilor de a da naştere cel puţin unui băiat – indiferent de mijloace – într-un obicei învechit şi inutil. Coreea de Sud este însă o ţară bogată; dacă India sau China – ale căror venituri reprezintă un sfert din veniturile Coreei de Sud – aşteaptă să ajungă la gradul de dezvoltare al acestei ţări, multe generaţii vor dispărea.

Pentru a accelera procesul de „normalizare“, ar trebui să se ia măsuri urgente, cum ar fi, în cazul Chinei, schimbarea politicilor de natalitate. „Avînd însă în vedere ritmul accelerat de creştere a populaţiei acestei ţări, propunerea nu va fi uşor acceptată. Greu va înţelege cineva că limitarea cuplurilor la aducerea pe lume a unui singur copil nu mai este de mult o măsură de control al fertilităţii (nici măcar nu se ştie exact dacă a fost vreodată: ţări din Asia de Est, cu o densitate a populaţiei la fel de mare ca cea a Chinei, au găsit alte metode de control)“ – explică semnatarii articolului. „Preşedintele Hu Jintao, de exemplu, a declarat că principiul după care se ghidează este crearea unei «societăţi care să trăiască în armonie», fără să ţină cont de faptul că tocmai asemenea politici de natalitate dezechilibrează îngrijorător viaţa de familie.“

Concluzia articolului este, aşadar, clară: femeia ar trebui să devină o valoare, şi nu un obiect dispensabil. „Mao Ze Dong spunea odată că «femeile susţin jumătate din cer». Dacă vom fi martorii taciţi ai acestui «gendercid», vom fi responsabili pentru fiecare bucată din cer care se va desprinde şi va cădea odată cu fiecare fetiţă care va dispărea.“