Un moment graţios

Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Odă  jpeg

Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…). Scriam în urmă cu 12 ani într-o carte peste care credeam că se va depune praful: „Ştiu să-mi bat joc de toţi şi toate, cu mine în frunte. Cîteva subiecte mă înfricoşează. De pildă, să rîd rău de Cuore. De pildă, să rîd rău de Cei trei muşchetari sau de Contele de Monte Cristo. Sau de Don Quijote… Sau de Manifestul Partidului Comunist – ultimul text al adolescenţei fără de care nu-mi pot concepe educaţia sentimentală, unul din cele cîteva documente capitale ale acestui secol în care am avut plăcerea să trăiesc două revoluţii care s-au negat una pe alta, mie devenindu-mi din ce în ce mai clar că negarea negării şi renegarea renegării constituie cel mai fertil proces mintal“.

Am scris asta într-o carte apărută la Nemira în 1998, în care textul Manifestului Partidului Comunist, împlinind atunci 150 de ani, era comentat de oameni de dreapta şi de stînga, solicitaţi de coordonatorul ediţiei, dl Cristian Preda, ale cărui convingeri liberale le stimam fără echivoc. Nu am avut nici o ezitare „de stînga“ (mai am asemenea impulsuri…), nu am văzut în ideologia coordonatorului „un-duşman-cu-care-nu-se-discută“, dimpotrivă; am simţit, frumos iluzionat, că trăiesc un moment graţios de pe vremea Kriterionului antebelic, cînd dreapta şi stînga (reale!) se înfruntau „pe idei“, de la Lenin la Chaplin şi după aceea, seara, pînă în noapte, se duceau la o bere. Tînjeam şi încă tînjesc la o asemenea climă ideologică pe care extremiştii o pot detesta, dostoievskian, ca „prea călduţă“ sau, stalinist vorbind, ca „împăciuitoristă“. Mi-am dus iluzia pînă la capăt, am scris cu toată libertatea de expresie a unui extremist de centru trecut cu bine de fanatismul adolescenţei uteciste (fără de care nu aş fi înţeles nimic din secolul meu), nu mi s-a modificat nici o virgulă de către coordonatorul liberal şi mi-am păstrat o singură convingere: peste cartea asta kriterioniană se va aşterne, după o uitătură rapidă, o uitare densă; pe cine va mai interesa că un om de stînga ca Ianoşi şi altul de dreapta ca Mihai Zamfir se vor întîlni, fără „a se împăca“, în demonstraţia „caracterului romantic“ al Manifestului!?

M-am înşelat sau nu – în dosarul nostru recent, „Marxismul, azi“, dl Cristian Preda îşi începe articolul cu amintirea acelei cărţi din 1998, precizînd că „deşi nu sînt marxist… Marx este nu doar un autor care a marcat istoria, ci şi unul plin de talent şi foarte speculativ“. Nu ascund că, tresărind la această frază rară în publicistica noastră, am auzit un scrîşnet de dinţi provenit din rîndurile unor conştiinţe mînios-viscerale la tot ce-i marxist. Totodată – termen care exasperează alte conştiinţe intransigente, alergice la dialectică – un anume scrupul de scriitor mereu la pîndă cu tot ce a pus pe hîrtie, gata să dea seamă de iluziile pierdute şi certitudinile puţine, dar nesmintite, incapabil să învinovăţească Timpul pentru erorile sale (mazochism iudaic sau „de stînga!?), m-a întors spre acel text din urmă cu 12 ani: mai rezistă? Îl mai pot citi cît de cît liniştit? Şi de ce ar fi important, stimabile? Nu te-ai găsi într-un flagrant delict de autoimportanţă? E un delict mai puţin grav decît acela de a bagateliza un text scris în urmă cu 12 ani sau 120. Oricum – fără s-o ştim minut cu minut – ne mişcăm printre delicte.


Deci: ce rezistă în acel eseu este refuzul orînduirii socialiste care pretindea mincinos pînă la incultură că întruchipează ideile Manifestului; nu făceam nici o concesie dreptei care le socoteşte de mult criminale şi nici stîngii care le slăvea ca minunate, dar compromise prin punerea lor în practica marxist-leninistă. Pentru a vorbi rece – cum cerea Ianoşi în eseul său – Manifestul era privit ca un scenariu dur „cu privire la condiţia umană, în general, şi la cea muncitorească, în special, îndemnînd la revoltă şi la organizarea unei noi societăţi fără exploatatori şi exploataţi, ceea ce nu e deloc oribil“. Plus că era foarte bine scris (Cioroianu zice chiar admirabil!), precis şi patetic, clar şi subtil, pe înţelesul prostimii şi elitelor. Un scenariu cu happy-end, dar fără plan detaliu. „Ceea ce li se poate reproşa este absenţa detaliilor mai importante decît logica exactă a construcţiei şi a liniilor ei generale, prea generale, aşa cum există prea-umanul.“ Cei doi scenarişti nu au dat nici un fel de amănunte privind revoluţia şi dictatura proletariatului: „Expropriem expropriatorii sau îi împuşcăm? Ce facem cu Internele? Cu Cultele? Se acceptă unul singur – al personalităţii? Introducem doar ordinea şi disciplina sau şi serviciile de cadre care hotărăsc totul? La cadre cine va lucra? Ce salarii vor avea faţă de masa Prometeilor eliberaţi din lanţurile exploatării?... Ce le spunem şi ce nu le spunem Prometeilor? Adevărul integral sau pe sfert? Le dăm să citească toată ziua Manifestul, Anti-Dühring…? Şi mai ce? Manifestul le tace fiindcă nu le ştie. În acest sens, e nevinovat, ca ignoranţii de rînd (ca acea statuie a lui Marx şi Engels din Berlinul de azi pe soclul căreia scrie: „Sîntem nevinovaţi“, idee imposibilă azi la Bucureşti – n. mea azi, la 2010). Oricum, de la Manifest încoace, orice utopie va cere imperios amănuntele realizării ei; de aceea nu se mai lansează utopii, faute des détails. Încheiam precizînd că „noi nu mai putem fi ignoranţi de rînd“. Ceea ce mi-aş imputa este teama, chiar la 1998, de a recunoaşte cît sînt de decepţionat pentru eşecul oricărui mesianism. Idee prea de stînga? Pentru a-mi linişti amicii de dreapta, le propun ideea lui Cioran: nu disperarea, ci decepţia e calea spre adevăr. Centrist consecvent, mă rog s-o cunoască şi ei.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lettre Internationale
Îmi pare rău, dar e imposibil să scrii pe scurt despre Lettre Internationale, cea mai europeană revistă românească de cultură, care îşi vede de treabă cu discreţie şi eficienţă, apărînd nesmintit în fiecare trimestru/anotimp şi arătîndu-ne – dacă avem răbdarea s-o deschidem şi s-o citim – că sîntem o parte a Lumii şi că (dincolo de obsesiile noastre cotidiene recoltate, rumegate şi-napoi la lume date, după cum ne arată televiziunile) nici măcar nu sîntem atît de departe de ea. De Lume, adică.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.