La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu

● Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor. În gară, după ce am trecut paşnic pe lîngă suporterii rapidişti care efectuau deplasarea la Iaşi (unde am auzit că nu prea au fost cuminţi), cei mai mulţi dintre noi ne-am găsit uşor trenul care urma să ne ducă la Tîrgovişte, unii membri ai Asociaţiei „Bucureştiul meu drag“ au reuşit să se urce într-un alt tren care ducea la Braşov.

● Al doilea taxi l-am luat din Tîrgovişte către marginea oraşului, respectiv cartierul Matei Voievod, locul unde comunitatea bulgară sărbătoreşte Paştele Cailor (Konski Veligden), asta după ce unii şi-au băut cafeaua de dimineaţă, alţii au mîncat o prăjitură (că doar era ora 9), iar alţii doar s-au jucat puţin cu aparatele foto. Taximetristul cred că era puţin adormit sau pur şi simplu nu avea nici un chef să discute despre gropile care sînt la tot pasul pe drumurile din oraş, aşa că după un slalom în care am avut impresia că nu a ţinut cont de nici un semafor, am ajuns cu bine la destinaţia finală.

● Paştele Cailor se sărbătoreşte de bulgarii tîrgovişteni în prima sîmbătă a Postului Paştelui ortodox, în sîmbăta Sfîntului Toader, de unde şi denumirea de „Tudoriţa“, şi este dedicată legăturii dintre om, ca agricultor, şi calul său, ca animal indispensabil în agricultură. Deşi sărbătoarea datează din 1851 şi nu a fost ţinută în perioada comunistă, a fost reluată cu succes cu speranţa că această frumoasă tradiţie nu se va pierde prea curînd.

● Şi cu ajutorul celor de la Asociaţia ZAEDNO am aflat şi de ce se pun boabe de piper pe pîinica numită konceta. Konceta întruchipează mînzişorii (caii tineri), iar piperul reprezintă ochii, gura şi Sfînta Treime (Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh).

● După o scurtă paradă pînă la Biserica Sfîntul Nifon şi slujba aferentă, au urmat apoi sfinţirea atelajelor şi botezarea cailor frumos împodobiţi, pentru ca întreg anul să fie roditor pentru aceste familii de gospodari. Femeile îmbrăcate în straie populare au împărţit bărbaţilor konceta, o pîinică formată din două bucăţi, unsă cu miere şi cu bobiţe de piper pe deasupra, care a fost la rîndul ei împărţită cu caii. Nea Ozon, care ne-a luat la el în căruţă, nu a ştiut să ne spună de ce se pune şi piper pe aceste pîinici. A urmat apoi concursul de atelaje (27 la număr) şi mînuire a cailor, care sîmbătă a fost cîştigat de calul Marţi, care a primit o şa nouă.

● Al treilea taxi l-am luat înapoi înspre gara din Tîrgovişte, şi mare mi-a fost mirarea să-l aud pe taximetrist că de 50 de ani de cînd se ştie el acolo nu auzise de această sărbătoare şi le povestea acestor bulgari agricultori, sîrbi adventişti. Ştia el ceva, dar nu chiar tot, pentru că aceşti bulgari care au ajuns în Tîrgovişte în timpul domniei lui Neagoe Basarab spuneau că sînt sîrbi de teama otomanilor.

Mi-a plăcut această manifestare pentru că oamenii prezenţi acolo se bucurau sincer de această zi, s-au îmbrăcat cum au ştiut ei mai bine, şi-au pregătit caii şi căruţele cît mai frumos şi nu am văzut nici măcar un stand cu mici şi bere, dar mai ales atunci cînd voiai să le faci o fotografie stăteau cît se poate de normal, fără nici o grijă.

Cornel POPESCU

Asociaţia „Bucureştiul meu drag“