Vine barza
Titlul de mai sus nu reprezintă doar o propoziţie afirmativă legată de neamul păsăresc şi venirea pe lume a unui copil. Ci titlul unei reviste "pentru mama şi tata", înrudite cu Ioana. Aşa cum răspicat ne spune Ancuţa Balan, redactor coordonator, dedesubtul unui desen pe fond înflorat ce înfăţişează o gravidă optimistă " "Momentul pentru care v-aţi pregătit îndelung se apropie. Mai precis, o făptură mică şi plăpîndă va colora şi va da un nou sunet vieţii dvs. În numai cîteva luni sau zile. Întrebările existenţiale s-au transformat din unde mergeţi în vacanţă anul acesta sau ce parfum vă cumpăraţi în: la ce maternitate veţi naşte şi cînd să începeţi să cumpăraţi haine, căruţ, mobilă şi nenumărate alte lucruri despre care ştiţi că ar putea fi vitale în viitoarea viaţă. Noi am organizat informaţiile pe trimestre pentru a vă ajuta în interpretarea simptomelor şi a tranformărilor prin care treceţi". Din paragraful de mai sus se desprinde… totul. Mai precis, aproximativ tot ce e cuprins în revistă: încărcătura diminutival-poetică ce nu poate lipsi din nimic legat de maternitate (partea cu "făptura plăpîndă"…); tendinţa moralizatoare (cea cu trecerea de la starea de iresponsabilitate la una de asumare a răspunderii…); şi cea serioasă, sistematică, în care apar cuvintele "simptome" şi "trimestre". Cele trei tipuri de prezentare a informaţiei se împletesc, în general; nu apar de sine stătătoare: "A doua lună: (n.a.: a bebeluşului) încep să i se formeze mînuţele şi picioruşele, nasul, pleoapele, buza superioară precum şi trăsăturile feţei. La jumătatea lunii îşi începe activitatea ficatul, iar inimioara sa începe să funcţioneze precum a unui adult". Capacităţile copilului în fiecare lună sînt prezentate clar şi exact. Diminutivele au, probabil, rolul de a îndulci o expunere prea seacă. Şi, oricum, cînd e vorba de organul care va asigura viaţa micuţului, precum şi ulterioarele sale trăiri amoroase, cum putem spune altfel decît "inimioară"? Revista continuă cu lucruri cît se poate de utile viitoarei mame: să nu ia nici un medicament fără să ceară, în prealabil, sfatul medicului; să nu bea alcool în timpul sarcinii, pentru că acesta "traversează foarte uşor bariera placentară, putînd afecta dezvoltarea fătului şi provoca naşterea prematură"; să nu fumeze, deoarece fumatul poate creşte riscul de a suferi un avort prematur, de a naşte prematur sau de a conferi copilului un retard de creştere. Toate acestea sînt sfaturi utile şi punctuale, de care m-aş fi bucurat să fi beneficiat în perioada în care am fost gravidă (cea mai "tulbure" de la sfîrşitul anilor ’90). Acestora li se adaugă altele, la fel de necesare, precum alegerea maternităţii: "Într-o maternitate de tip nou, modernă, ţi se repartizează o rezervă confortabilă, cu grup sanitar şi alte facilităţi. De obicei, astfel de maternităţi beneficiază de aparatură medicală modernă, infecţiile spitaliceşti, datorită faptului că lăuzele nu stau în acelaşi salon, sînt foarte rare, fiecare rezervă are propriul grup sanitar". Numai existenţa şi, ca atare, nararea acestei posibilităţi în sine " pentru o mai veche mamă ca mine, care nu a avut de ales decît o maternitate veche şi al cărei copil s-a ales, evident, cu o asemenea infecţie " mi se pare o victorie. La fel, informaţiile legate de drepturile legale pe care le are o gravidă salariată. Sau sfaturile privind camera nou-născutului şi primele indicaţii de îngrijire a acestuia. Dacă eu, una, aş fi avut acces la toate acestea, aş fi scutit cu siguranţă mulţi nervi şi multe nopţi (şi fire) albe. Partea utilitară mă face s-o mai trec cu vederea, ca fostă şi actuală "mămică", pe cea afectiv-diminutivală despre care vorbeam: dacă, la capitolul "imperfecţiuni trecătoare", am spune "cap prea mare" în loc de "căpşor prea mare", aşa cum apare în revistă, nu ar suna rece şi înspăimîntător? (I. P.)
