Viermii se întorc acasă

Stăm ca nişte pîrliţi ca să ne întoarcem acasă. Stăm ca disperaţii ore în şir ca să ne întoarcem în Bucureşti. De la Piteşti, de la Sinaia-Ploieşti, de la Constanţa. Toate şoselele minunate ale patriei sînt pline de cîrnaţii care sîntem. Să-l împuşcăm în creieri încă o dată pe Ceauşescu că ne-a făcut şosele mici, de circulat alternativ cu soţ, fără soţ sîmbăta şi duminica şi noi vrem mereu cu soţ, cu iubit, cu soacră, cu copii. Să-i belim pe miniştrii Transporturilor că nu au făcut absolut nimic ani de zile, Mitrea, Băsescu şi bouleanul de Dobre. Să ne privim în oglinda retrovizoare şi să ne călcăm pe aspiraţii, să ne ciuntim prostovănia de pe cortex, aia care dă plăcerile vieţii. Să ne tîmpim singuri, fără rost, fără număr, fără viaţă, să ne castrăm că existăm ca nişte viermi... nici pic de revoltă, nici picătură de chef de a schimba ceva din întoarcerea noastră acasă. Nimic nu ne face să urlăm de supărare: javrelor, pînă cînd vă mai bateţi joc de întoarcerea noastră acasă? Ne-aţi luat cheful de a circula, ne-aţi furat şoselele făcîndu-vă voi case şi acţiuni în bursă, dar, creiere de şpăgari, de ce nu faceţi ceva concret pentru întoarcerea noastră acasă? De ce trebuie să stăm ore în şir ca să trecem dinspre Sinaia spre Bucureşti şi să căscăm gura la ţărînă şi pînă-n Comarnic şi iar la Podul de la Otopeni... ce prostie aţi construit de nu este suficientă? Ce caricatură de proiect aţi pus în practică dacă în Bucureşti ne întoarcem ca plăcintele, copţi de furie? Bă, tîmpiţilor, întoarcerea asta acasă să le-o daţi gagicilor voastre! De ce trebuie să muşc din mărăcinii autostrăzii dinspre Piteşti? Că vreţi voi, că aţi luat şpăgi şi nu aţi făcut decît să vă peticiţi conştiinţele spre a lua altele, din noi peticeli? De ce trebuie să ling cu limba plină de nisip chiloţii drumului dinspre staţiuni spre Constanţa şi apoi încoace, spre intrarea pe Autolaba Soarelui? Pînă cînd, bă, factori de răspundere, să vă hrănim din banii noştri? De ce dracu’ nu ne revoltăm? De ce dracu’ nu spunem "Ajunge"? Dar de ce dracu’ nu s-au revoltat românii în istoria lor? De ce l-am lăsat pe Ceauşescu să ne facă autostrăzi? Ca să înjurăm acum. Vedeţi, există o logică a istoriei, un grăunte de modus în rebus în viaţa asta de viermi care sîntem! Sîntem boi şi vaci rumegîndu-ne nervii în supernaşpacool maşini. Sîntem tari că ne-o luăm înainte, că ne băgăm pe contrasens, că-i scoatem pe cei mai idioţi afară de pe şosea ca să ajungem noi, dar să fim cinstiţi, să ne vedem lungul prostiei, nu. Sîntem şmecheri, lasă că fraierim noi şi întoarcerea noastră acasă. Ritualul şmecheriei pe întinsul României. Cînd ţara e plină de şmecheri, Mitrea şi Băsescu fac şosele ca să se afle în treabă, că nici un şmecher nu e-n stare să spună că e curat. Lanţul şmecheriei ne leagă pe toţi, chiar dacă unii fură şi restul ne furăm între noi. Hora şmecheriei o jucăm stînd ca boii pe Autostrada Soarelui, pe autostrada dinspre Piteşti şi javra dinspre Sinaia. O merităm, ne batem joc de ceea ce ne-a mai rămas sfînt: întoarcerea acasă! O întoarcere nervoasă anulează tot cheful de viaţă luat de la ţară, de pe munţi sau din mare. Să fim sănătoşi şi şmecheroşi! Comision plăcut celor care se află la volanul ministerului Transporturilor! Bateţi-vă joc la infinit de noi, sîntem români, la dracu’!