Unde-i uichendistul? " la Craiova, Beharca, Strehaia "
Ratingul/Clasificarea: Uichendist.ro dă 3 endorfine Craiovei: mîncare + amenajări + petrecerea unei seri de neuitat. Uichendist.ro apreciază, în general, locul perfect cu 7 endorfine = mîncarea excelentă, la preţuri omeneşti + somn bun cu vise frumoase + peisaj care te încîntă + atmosfera care şterge stresul şi gîndurile rele (natura+amenajări) + servicii de agrement care te fac să te simţi puternic şi învingător + petrecerea unei seri de neuitat + dorinţa de a reveni. Cu ce rămînem din Craiova? Cuvîntul-cheie: perfectul simplu. Fusăi, mîncai făsui, mă culcai, mă certai şi o pusăi de mămăligă, o dădui la întors. Bine/Rău Drumul Bucureşti-Strehaia: bun. Prin Strehaia: dezastru. Sfînta friptură o găseşti la Casa Zamfirescu: meniu turcesc-românesc. Preţuri de la 20 de lei în sus. Scumpuţ, dar merită, dacă vrei să te simţi boier. * Somnul e posibil chiar la Hotel Jiul. Spaţiu meschin în cameră, dar curat, nou. Oraşul respiră între secolele XIX şi cel al lui Ceauşescu. Merită o plimbare printre casele vechi. Centrul e renovat, spre strada Kogălniceanu în jos şi prin spatele Unirii mai sînt destule case în paragină. O fereastră, o intrare, o cercevea îţi fură ochiul. * Muzeul de Artă îţi ia respiraţia. Puţin şi bun. Parcul Romanescu îţi dă prospeţime. Peisajul între Craiova şi Strehaia: dealuri şi păduri, dar cu un sentiment de straniu. Sate, oraşe fără nici o personalitate. Carul din stele din Beharca: bună mîncarea, somnul e foarte curat, doar că nu prea poate fi început cînd îl vrei. Taraful de lăutari şi şoseaua aproape îl fac un pic imposibil. Apa caldă vine greu pe ţeavă şi căldura merge după ora 6. În cameră. Strehaia? Prăfuită, cu vestite case ţigăneşti ce par să se ridice dincolo de dealurile înconjurătoare. Ceea ce merită este însă mănăstirea. De secol XVI. N-ai unde mînca şi dormi de încredere. Hanul Pandurilor e o putoare de loc. Aşa că opreşte-te la Beharca sau fugi spre " dracu’ ştie ce te aşteaptă acolo " Severin. Uite, merită ritualul de la Casa Zamfirescu: Kuzu, Adane, Urfa, Domestesh, Patlicanti (cam 20 lei), ceafă de cerb, fazan, iepure (cam 60 de lei), calcan, dorada (cam 30 de lei). Trimis de sonty, comentator al Craiovei mele, direct în braţele unui chelner prietenos, răbdător, obişnuit cu stinghereala omului mărunt în casă boierească. * Chelner care te ia din prag şi te plasează pe canapele, să-ţi tragi sufletul, să tragi o ţigară şi un aperitiv, pînă-ţi vin mîncărurile. Faci ochii roată prin încăperea uriaşă şi-n decoruri te boiereşte. Şi ospitalitatea asta, camera generoasă şi ritualul de la sine înţeles m-au îndemnat să schimb vinul, de la un "Beciul Domnesc" scîrbos am trecut spre un roşu "La Cetate" de un milion două sute. De vrei ceva, ai clopoţel, de vrei să-i cauţi cusur Casei Zamfirescu, îi găseşti. Ritualul îţi dă ocazia. Sticla de vin stînd pe măsuţa de aşteptare şi aperitiv, iar chelnerul dispărînd spre alte mese-încăperi, trebuie să străbaţi toată încăperea spre a te mulţumi cu vinul tău. Apoi, toaleta cu gresia spartă pe alocuri şi vasul de tras apa e fragil ţinut deasupra WC-ului propriu-zis. Şi să nu uit, tablourile modeste, fără personalitate, pe pereţi.
