Unde-i uichendistul? La Constanţa
Spre Constanţa e drept şi caraghios. Şi e de la început la sfîrşit. Drumul prin sectorul 3, sectorul lui Negoiţă, e lins, e miere, e plăcere. Fără groapă, fără cusur. Dar cum intri pe autostradă, te apucă rîsul. Pe un monument de-al lui Negoiţă, de-al sectorului, unul, hihihihihihihihahahaha, şi-a pus unul ligheanul de prins programele teve. Incredibil! scandalos! comic! Pe autostradă, nici un incident. Doar demenţa unora de a băga 180-200 pe oră. Cum scapi de autostradă, o beleşti prin sate. Porcăria oferită de Administraţia Drumurilor şi toţi cretinii de miniştri. Ţîrca, ţîrca. Greu de depăşit vreo maşină. Cum intri în Constanţa, Mazăre a lăsat neasfaltat începutul de oraş dinspre Bucureşti. Dispreţ. Ah, şi asta nu e destul. E aiurea semnalizat. Spre Mangalia e o porcărie. Nu nimereşti decît înnebunind, belind ochii pe stîlpi. 1. De ce-mi trebuie spre Mangalia? Am mîncat, am băut la Clos des Colombes. Nu face decît zece mii de sticle pe an. O franţuzoaică puternică cît România. Unde? În 23 August. 2. E toamnă, nu? E plin de ceaţă. E groaznic. Abia nimeresc oraşul. Am mers înapoi, spre Constanţa, pe o ceaţă să o tai cu cuţitul pe 20 km/h. Stau într-un chici. Dar într-o cameră mare. Hotel Maria, aproape de Gara Constanţa. N-am putut duce mai mult în inima Constanţei. Trei stele, 180/dubla/noapte. Patru stele, 220/dubla /noapte. Bun, să alegeţi camerele de pe stînga. Pe stînga, deşi nu merge lumina în cameră, ai căldură. Pe dreapta, e frig. Camerele de 3 stele au draperii-cuverturi din alea sclipicioase. Material prost. Noul este kitsch şi neterminat. Nişte inşi fără mulţi bani s-au apucat de megalitice, de clădiri demente şi nu le-au terminat. I-a depăşit visul. Vechiul şi frumosul sînt "în pericol să se prăbuşească" " cum scrie pe multe clădiri. Nimeni nu mişcă un deget. Nici Mazăre, nici proprietarul. Ambii aşteaptă să se prăbuşească clădirea veche spre a avea motiv s-o dărîme. Nici comerţ nu e, nici restaurante. Doar un pic spre intrarea în centrul vechi şi pe o margine construită de Ceauşescu. Ştiţi senzaţia aia de după cataclism? Păşeşti cu atenţie ca nu cumva s-o păţeşti, ca nu cumva un pas greşit sau anapoda să omoare ce-a mai rămas din ruine, să te arunce sub vreo ruină. Niciunde (Craiova, Bucureşti, Braşov, Sibiu, Sighişoara) zona veche a oraşului nu este în halul ăsta. Gunoaie, putoare de rahat şi urină, ţigani, PET-uri, cîini, pisici " cîinii la intrarea în vechi, pisicile stăpîne pe oraşul vechi. Altă zi, altă masă: On Plonge, pe malul Mării, cu fundul la mare, cu faţa la golf. 65 lei Heineken, 2 bucăţi, ciorbă de peşte 5 lei, şalău prăjit 16 lei, chefal prăjit 15 lei, mămăligă, mujdei de usturoi, salată gogoşari. Voiam peşte. M-am ales cu un loc la masă, un soare bine ţinut pe cer şi Marea Neagră. Despre mîncare. Nimic de povestit. Ce scrie pe notă, asta e. Mîncarea asta n-are poveste. On Plonge, categoria popular, pe faleză. Pe unde trec: pozari să-ţi facă poze la 10 lei-30 lei, motociclete, maşini de fiţe, muţi cu obiecţele veveriţe, pixuri de vînzare. Trec prin ciorba ta. Nu uit: sîmbăta, mozaicul şi geamia erau închise. Deşi ajunsesem la ele la ora 13. M-a întîmpinat o pisică, duh? l Muzeul de Arheologie? Dacă americanii ar avea mumia copilului cu tot cu inventarul mormîntului, colecţia de amfore, pipe şi numismatică, Şarpele Glycon, Gînditorul de la Hamangia, cred că lumea asta a noastră ar fi fost altfel. Ar fi mai deştepţi şi noi, nemţi. Aşa le avem noi şi arată prăfuite, ca pe vremea lui Ceauşescu. Iar noi, şmecheri. În afară de jos lozinca şi amenajarea sumară a parterului, în rest duhneşte a propagandă tîmpă. Nu-i plăcere mai mare însă să-ţi vezi Gînditorul şi Şarpele. Gînditorul vînjos în umeri. Am stat căscat în faţa trecutului care contează. Mi-am luat şi-un gînditor de ceramică. 25 lei. Şarpe n-aveau. "Nu face, dom’le, nimeni pe vremurile astea!" " mi-a mărturisit casiera.
