Un Sud-Est cultural
În 2004, editurile Arc şi Ştiinţa au scos de sub tipar o antologie cu titlul: Literatura din Basarabia în secolul XX. Editorii au intenţionat o triere valorică a unui secol de literatură şi actualizarea operelor care rezistă unui examen estetic contemporan. În completarea acestui demers, redacţia revistei Sud-Est Cultural a organizat o masă rotundă care să ia în dezbatere, din unghiuri de vedere diferite, setul de antologii care continuă să suscite păreri. Au participat scriitorii Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Popa şi Arcadie Suceveanu, precum şi editorii Mircea V. Ciobanu şi Eugen Lungu. Iată cîteva declaraţii: "Noi am selectat, după opinia noastră, cele mai bune opere în sens valoric. Este un eşantion foarte bun după care se poate judeca dacă sîntem sau nu sîntem: sigur, departe de noi ideea că am făcut acest lucru perfect. Posibil că mai sînt lipsuri, că cineva Ťn-a intrat», că cineva poate e în plus." (Eugen Lungu); "A fost un proiect de anvergură, care a implicat şi foarte multă responsabilitate, spirit de discernămînt. Cred că, în mare, acest proiect a fost realizat. Scopurile acestei antologii-gigant au fost atinse şi cititorul are acum posibilitatea s-o recepteze în mod integral." (Arcadie Suceveanu); "Avem o antologie făcută de oameni versaţi şi care se mişcă curent în spaţiul literaturii. Ei s-au condus de nivelul operelor şi nu de simpatia cititorilor. Căci, dacă ne amintim de simpatia cititorilor, care au fost cele mai citite opere?" (N.Popa). Arcadie Suceveanu scrie un amplu articol despre "Receptarea lui Grigore Vieru", în care încearcă să răspundă unei întrebări pe care nu evită să o formuleze direct: "Cum se explică, atunci, Ťmiracolul» Grigore Vieru, teribilul impact pe care l-a avut asupra cititorilor de toate vîrstele poezia sa ieşită din tipare..." O privire proaspătă asupra manierismului, văzut "între graţie şi gratitudine" aparţine Luciei Ţurcanu. Magda Curtescu descifrează "Femininul evanescent al poeţilor postmodernişti" ("Eforturile poeţilor de a salva femininul de indeterminarea funcţionării mecanismelor retoricii sînt experimentate tot mai insistent de poezia postmodernistă, numită de unii exegeţi şi neoorfică, în pofida faptului că termenul, creat astfel, prin prefixare, nu produce decît un pleonasm, orfismul este o constantă, mai mult sau mai puţin vizibilă, a poeziei dintotdeauna".) Un studiu foarte interesant şi de mare actualitate este cel semnat de Mircea V. Ciobanu, pe marginea cărţii Plagiatul la români, selecţie de Pavel Balmuş. Exemplele dau sarea şi piperul cărţii şi a cometariului. Iată numai două dintre ele: plagierea nuvelei Federigo de P. Mé-rimée de către C. Negruzzi, cu titlul Toderică; traducerea şi localizarea fabulelor lui Krîlov de către Al. Donici (cu titlu de "fabule originale"). Pasionaţii de comentarii culturale găsesc cronici consistente de teatru, proză, poezie şi arte plastice. (R. P.) trecerea prin reviste
