Un Obama nobelizat şi Edward, vampirul mormon
De cînd Ignacio EchevarrÃa - cel mai important, mai talentat şi mai liber cronicar spaniol - nu mai scrie la El PaÃs, citesc Babelia, suplimentul cultural al celui mai cunoscut cotidian madrilen, mai ales pentru pastilele unor scriitori contemporani sau pentru cosmopolitismul reporterilor culturali, cu adevărat "fără frontiere". Mereu în actualitate, transmiţînd corespondenţe spumoase şi bine documentate, din toată lumea, reporterii de la Babelia au o adevărată şcoală, mereu branşată la noutăţile editoriale, schimbînd instrumentele în funcţie de subiect şi interlocutor, vie, dar şi plină de acurateţe. ● Ultimul număr, de pildă, reia subiectul Nobelului literar din această toamnă, într-un alt ton: "Există ceva de Barack Obama în Jean-Marie Gustave Le Clézio: el e un apostol al armonizării diferenţelor, un om liniştit şi charismatic care se face iubit, un scriitor care le redă demnitatea celor umiliţi şi dispreţuiţi." Fără a omite ecourile la cald de după primirea premiului (între care opinia lui Pietro Citati, după care Le Clézio nu e nimic altceva decît un scriitor mediocru), jurnalistul de la Babelia scrie despre scriitorul francez (mare iubitor al literaturii hispanice, de la El Quijote şi Lazarillo de Tormes la Juan Rulfo) ca despre o voce puternică, scriind constant despre fascinaţia pentru paradisurile pierdute şi apărarea lor necondiţionată. Despre refuzul materialismului contemporan şi despre paradisurile reale ale lui Le Clézio s-a mai scris, dar să-l compari cu Obama e cam obscur literar... ● RocÃo Ayuso, unul dintre reporterii spanioli specializaţi în literatură americană, îi face un excelent portret, cu destule stupefacţii şi umbre, unei tinere scriitoare de dincolo de Atlantic, Stephenie Meyer, autoarea sagăi Crepuscul, recent tradusă şi în spaniolă. Casnică şi mormonă, S. Meyer a scris şi publicat în ultimii ani patru volume masive, fiecare de peste 500 de pagini, traduse în toată lumea, despre amorul "fatal" între tînăra Bella şi un "mort frumos cu ochii vii", Edward, vampirul alternativ al noilor vremuri. Comparată cu J.K. Rowling, pe care se pare că a surclasat-o, cel puţin financiar, Stephenie Meyer respinge aproape cu furie orice asemănare: "Comparaţia este absurdă. J. K. Rowling nu e decît una, singurul punct în care ne întîlnim e faptul că sîntem două femei care scriu". Cărţile se numesc: Crepuscul - o iubire periculoasă, Lună nouă, Eclipsă şi Zori de ziuă - şi o să le vedeţi în româneşte, sigur mai curînd decît veţi putea citi ultimul Goncourt... ● În fine, oricît de cosmopolită ar fi Babelia, nu putea lipsi un interviu mare cu un popular scriitor spaniol, Arturo Pérez-Reverte, autorul romanului Clubul Dumas, tradus şi în româneşte şi cam expediat (dacă nu ignorat) de critica spaniolă acum 15 ani, la prima sa apariţie. Întrebat de unde vine prejudecata critică, academică şi snoabă în legătură cu romanul popular contemporan, Pérez-Reverte răspunde pretenţios şi revanşard: "Celor care deţin în acest moment controlul academic asupra literaturii nu le pasă deloc de literatura clasică pentru că nu au citi-o. N-au auzit de nume precum Cortázar, Faulkner, Benet, Ferlosio. Critica anilor din urmă are enorme lacune. E o aşa-zisă critică de gust, care dispreţuieşte marele roman. Orice romancier are nevoie de clasicii greci şi latini, spaniolii trebuie să fi citit Secolul de Aur, dar şi marele roman de secol al XIX-lea şi început de secol XX. Fără asta nu poţi să scrii roman". Unii zic, printre ei şi cîţiva critici români, că Pérez-Reverte are toate aceste "herramientas", dar că nu-i folosesc la mare lucru... (S. S.)
