Un Austerlitz, după 20 de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 171 din 19 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Fred Astaire (Frederic Austerlitz), 1899-1987 Stranie şi binecuvîntată a fost acea săptămînă din urmă cu o sută şi ceva de ani cînd Cinemateca, aflată peste drum de Polar, avusese ideea unei completări fără cap, fără coadă, fără generic, fără cuvinte, fără cine joacă, fără regizor, ca un fel de bucată de meteorit căzută din cer şi nimerită exact pe ecranul din Magheru, unde nimeni nu o întreba cine e, ce vrea, ce cauţi tu în viaţa mea sau cu cine semeni dumneata? Nu semăna cu nimic şi nu căuta cine ştie ce. Era, serios vorbind, o bucată dintr-un film muzical, o secvenţă de vreo 15 minute, fără bătăi, dar ruptă din rai. Era neserios vorbind, un dans cu Fred Astaire. Începea cu un tangou, după aceea trecea la step, pe urmă apărea nu cu Ginger Rogers, ci cu Eleanor Powell, dansa cu ea, după care amîndoi se urcau pe pereţi şi mai sus. Nu-l voi descrie. Mă voi descrie. Am văzut prima oară bucăţica aceea de peliculă într-o luni cînd mă dusesem la deschiderea unui ciclu de filme grele şi profunde, realizate de un regizor greu şi profund - nu ştiu care, căci sînt mulţi în această direcţie. Fred Astaire, în dansul lui, mi s-a părut o completare drăguţă şi aleatorie. Filmul profund m-a captivat şi mi-a dat acea convingere gravă şi sănătoasă că mă va urmări toată viaţa şi va ocupa un loc important în cultura mea cinematografică. Noaptea însă, ca o fetişcană oarecare, am visat că dansez şi bat step ca Fred Astaire; îmi ţineam în braţe iubita - în perioada aceea o dulce normatoare pe un şantier din Giurgiu, care făcea în fiecare zi o navetă reciproc avantajoasă. Sîmbătă seara rămînea în Bucureşti, ieşeam şi dansam pînă spre două de dimineaţă la "Universităţii". Dansa excepţional. Încît marţi seară, de cum a aterizat în Gara de Nord, am dus-o la Cinematecă să-l vadă pe Fred Astaire, să vadă şi ea ce-i aia dans. Băiatul - aşa i-a spus ea - i s-a părut demodat şi depăşit. În timpul filmului grav şi profund, fata a adormit pe umărul meu, reacţie firească, dar care mi-a permis să reflectez la opinia ei despre Astaire. Am înţeles că, de fapt, fata voia să ne despărţim: nu Astaire, ci eu eram cel demodat şi depăşit, mi-a confirmat diagnosticul cînd s-a trezit, am condus-o la gară chiar în acea noapte. A doua zi, miercuri, eram la Cinematecă, să-l văd din nou pe dansator. Mi-au dat unele lacrimi. Dansul lui nu mi s-a mai părut aleatoriu, ci esenţial, dramatic, fundamental-în-raport-cu-lumea, cum se zice între oamenii serioşi, care nu bat step. Fred Astaire slăvea - exact prin step - potrivirea şi deplîngea nepotrivirea. El dansa ce era în sufletul meu. Am ieşit imediat după ce s-a încheiat completarea, nu aveam răbdare pentru un film de cultură cinematografică. Joi s-a lăsat cu o şedinţă grea - în timpul ei mi-am spus: "După asta mă duc să-l văd... stau 15 minute cu el şi plec..." Aşa am făcut. Vineri dimineaţă m-am învoit de la slujbă pentru un consult de sciatică, am traversat bulevardul şi am intrat la timp. Nu am mai plîns. Eram topit şi fericit, am venit la redacţie (aproape) dansînd şi i-am arătat (într-un acces de inconştienţă a disciplinei...) cum se bate step redactorului-şef, care (bizar, bizar) m-a dat exemplu de vitalitate şi optimism în faţa sciaticii mele. Vineri seară m-am dus din nou la locul (c)rimei interioare - am plecat imediat după ce s-a sfîrşit minunăţia, plasatoarea mi-a atras atenţia că "vine un western". Eram din nou mahmur şi meditativ, am mers singur pînă acasă, am adormit cu complicaţii. Ca sîmbătă să hotărăsc că nu mai vreau să-l văd pe Astaire, să intru la alt film pe bulevard şi să sar ca ars, la jurnal, speriat că s-ar putea să pierd completarea de la Cinematecă. Am prins ultimele ei imagini. Posedat de un diavol, am jurat că a doua zi, duminică, voi veni de trei ori la toate cele trei spectacole - mai ales că de luni se schimba completarea şi cine ştie cît timp urma să nu ne mai vedem. Aşa s-a şi întîmplat - intram, stăteam 15 minute, plecam, mă întorceam din două în două ore să prind tangoul şi stepul - dar, la ultimul spectacol, cînd am ieşit probabil transfigurat, plasatoarea a strigat către omul care rupea biletele la uşă: - Ăsta e! Mi-a fost imposibil să-i explic convingător ce caut şi ce doresc, din două în două ore, la film. Nu era însă un om rău. O imensă milă i se citea pe chip, ascultîndu-mi o polologhie în care sîmburele raţional era, desigur, un elogiu adus Cinematecii. Mi-a dat drumul. Cînd, peste ani şi ani, dl Frederic Austerlitz s-a îmbolnăvit şi a anunţat că nu mai poate dansa şi juca, am scris un articol căruia i s-a imputat că sună a necrolog. Nu-l reproduc. Chiar şi după 20 de ani de la moartea (nu dispariţia) lui, sună prea trist. Un necrolog propriu-zis despre Fred Astaire nu aş putea scrie.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Despăgubire de 14,5 milioane de euro pentru un fermier din Focșani, care spune că Autostrada A7 îi ruinează afacerea
Afacerea de milioane de euro a unui vrâncean va fi distrusă de Autostrada A7, mai exact de sectorul Focșani-Bacău. Totuși, afaceristul a primit despăgubiri în valoare de peste 14,5 milioane de euro în primă instanță, conform deciziei Tribunalului Vrancea.
image
Traficantul de droguri în casa căruia a murit drogată o elevă de 16 ani, trimis în judecată. Cum a murit fata
Traficantul de droguri acuzat că i-a dat unei eleve de 16 ani un drog sintetic periculos, în urma căruia adolescenta a murit, a fost trimis în judecată, împreună cu alți doi minori.
image
Pensiile vor fi recalculate încă o dată după 1 septembrie. Ce categorie de cetățeni va încasa mai mult
Executivul se pregătește de o a doua recalculare a pensiilor, care va aduce și mai multor seniori majorări financiare consistente.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: