UAZ.YBY.NDZ.HAR.DAD.EZE.WST şi senzaţionalul NVA
Ce vă spune vouă B 44 UAZ? Dar B 64 YBY? Dar nici B 05 NDV nu vă smulge o lacrimă? Bă, nesimţiţi sînteţi să nu scoateţi pieptul în faţă la PH 70 HAR? Chiar nu am ce vă comunica dacă voi nu zdrăngăniţi din oase la B 76 DAD. Urlaţi la B 45 EZE! Sări-v-ar capul la B 99 WST. Dar vă rog, vă rog din suflet, vedeţi un sfîrşit de mare maestru şi carieră de şofer cu B 41 NVA. E lumea şoferilor, minunata lume a claxoanelor în creier, a proştilor la fel de proşti ca mine, a idioţilor mai mari decît orice cap în gură pe care-l merită, e lumea lumii prea stresate, a unui sfîrşit de lume niciodată venit, a ratărilor în privinţa revoluţiilor româneşti, a ratărilor în privinţa tuturor unirilor în cuget şi simţiri, a luptelor ambiguu cîştigate, adică toate pierdute, e lumea unei istorii neclarificate, a unei Mioriţe moarte virgină, a unui Meşter Manole hotărît, dar nu prea cu rating la mase, e lumea vinilor de după Ceauşescu, e vina maşinilor bengoase pentru care nu sîntem pregătiţi, e lumea hoţiilor de şosele, a asfaltului bun de halit pe pîinea tuturor primarilor şi miniştrilor şoselelor ţării, e vina celor care şi-au dat cu stîngul în dreptul ani în şir, e vina lui, e vina ta, e vina mea. Da, e vina mea, e vina mea, hai, spune-o, strig-o! E vina mea că la Universitate Mercedesul UAZ mi-a tăiat calea la milimetru. E vina mea că nu l-am trosnit ca să merg la Poliţie şi Poliţia să-i găsească circumstanţe atenuante şi eu să urlu că mi-a bulănit maşina. E vina mea că Fordul YBY a zburat printre tramvai şi mine şi nu i-am dat o gaură în tablă, pur şi simplu, eu accelerînd, iar el intrînd în tramvai. E vina mea iar că Mégane-ul NDV nu şi-a luat-o în bot tot de la mine, el intrînd cu toată viteza pe strada Academiei, fără să vadă că şi eu aveam ceva viteză şi prioritate. E vina mea iar că am ocolit o groapă încet-încet pe dreapta şi Dacia HAR a intrat în groapă cu viteză şi mi-a tăiat calea luîndu-mi-o înainte. E vina mea că şi HARul a rămas neştirbit. Să vă spun cît de moale am fost cu Fordul DAD? E inutil. Aţi mai urla, m-aţi mai batjocori, m-aţi scuipa că nu le-am dat cu răutate cu tabla mea peste a lor, că nu i-am încălecat, că nu le-am aplicat corecţii, că nu i-am alergat pe străzi să le trag cîte o bîtă de baseball peste geamuri ca Douglas fiul chinezilor, vînzătorilor care-l enervau? Păi, bă, băieţi, nenorocitul ăla de regizor l-a scos nebun, asta mă deranjează. Da, asta mă scoate din sărite. Fascinant e că am reacţionat totuşi la TAXI DACIA NVA, TAXI AS. Mergeam pe Matei Basarab şi mă scurgeam spre Muncii şi văd o groapă, ocolesc stînga şi pe mîna mea dreaptă, pe sub oglinda mea, la centimetri de maşina mea, mă trezesc cu acest taximetrist că bagă gonetă de 90 pe oră. Nu avea grabă, nu avea nimic, era linişte pe stradă, era stop în 30 de metri. El mi-a tăiat-o de m-am speriat, de m-a scos din brînza mea şi ce credeţi? Am reacţionat. Am băgat o a cincea, l-am prins pe ucigaş pînă în stop şi am coborît geamul şi i-am spus: "Eşti dus? Ce ai, fiu de căţea?". Şi el, dînd jos geamul, îmi spune: "Ce ai? S-a întîmplat ceva? Nu. Atunci?". Şi a demarat. Aşa e. De cele mai multe ori nu se întîmplă nimic decît în creierul meu. În timpul gîndirii mele nu s-a întîmplat nimic deosebit.
