Turism cinefil
Numărul 576 al lunarului de cinema Positif se deschide cu o surpriză: editorialul din pagina 1 nu este semnat de directorul publicaţiei, Michel Ciment, ci de Christian Viviani (critic de film la fel de bun ca M. C.), care ne face o invitation au voyage: un număr despre "exotisme şi exotism". "Cititorul fidel " scrie C.V. " se va mira poate de acest enunţ, ţinînd cont de faptul că revista noastră, lună de lună, ne plimbă prin Europa, Asia, America şi Oceania cu o uşurinţă pe care nu o mai au, astăzi, nici cei mai organizaţi dintre tour operators." Şi încheie: "Şi dacă doar cinematograful mai ştie să propună lumii noastre, care nu se mai miră de nimic, singurul exotism veritabil: cel al imaginarului?". Ca în fiecare număr, un dosar este dedicat unui anumit "imaginar" (în cazul de faţă, cinema-ului belgian), cu o "actualitate a lui Jean-Jacques Rousseau" (cineastul, nu scriitorul), eseuri şi dialoguri " printre care cu inenarabilii (şi inconturnabilii, evident!) Benoît Délépine şi Gustave Kervern, descoperiţi de cinefilii români la TIFF, acum cîţiva ani, cu formidabilul Aaltra... În secţiunea "Voix off", marele documentarist Raymond Depardon (care a fost prezent la festivalul de la Cannes, anul trecut, cu una din cele mai frumoase opere ale sale: La vie moderne) vorbeşte despre Jean Rouch " părintele documentarului antropologic " sub un titlu care spune tot: "Jean Rouch a fost tatăl meu cinematografic"; din aceleaşi mărturisiri, acest epitaf memorabil: "Lévi-Strauss spunea: