Toma Alimoş
Se termină: moare măgarul şi calul îl îngroapă. Dificultate: unu, că e cam lungă. Cuvinte ciudate: murgului, sirepului, pripoane, burduşel. Durata lecturii: opt minute şi jumătate. Remixuri: nu prea sînt în zona notorie, dar se pot pirata de pe net filme din seria Haiducii lui Şaptecai, unde se poate înţelege un pic ce este un haiduc şi ce vrea el. Ciudăţenii: Toma nu vorbeşte nici cu armele, nici cu calul, la început, ca apoi, cînd moartea îl prinde, să deschidă gura cu calul. Apoi, Toma are momentul lui de stat degeaba în natură şi nu la locul de fumat cu unghia mare înţepînd buza de jos. Utilitatea baladei: e uşor de recunoscut comportamentul de pitch, unde atacurile pe la spate sînt preferate şi chiar recomandate în agenţiile de publicitate. Personaje: cel bun, Toma Alimoş, haiduc, şi Manea "slutul şi urîtul", deci personajul negativ. Povestea: Manea îi scoate maţele lui Toma, lovindu-l mişeleşte, pe la spate. Calul îl îngroapă pe Toma şi duce veste de răzbunare colegilor de haiducie ai lui Toma. Mişto: descrierea morţii: "Moarte neagră, moarte grea. / De pe cal descălica, / Ochiul se-mpăienjenea, / Capul i se învîrtea." Într-o grădină de Ienăchiţă Văcărescu Se termină: nici cal, nici măgar. Dificultate: compararea unei flori cu o fată. Durata lecturii: 15 secunde. Remixuri: Patul lui Procust unde Fred Vasilescu nu se bagă cum am vrea noi, adică destul, pe supergagica Doamna T. Ciudăţenii: că tipul are dileme. Utilitatea baladei: se învaţă uşor, poţi agăţa gagici măcinate de oarece problematici intelectuale. La a patra întîlnire. Personaje: niciunul efectiv, două sugerate. Povestea: un tip are sub vizor o gagică. Nu ştie dacă să-şi bată joc de ea sau nu. Mişto: "Într-o grădină, / Lîng-o tulpină, / Zării o floare, ca o lumină. / S-o tai, se strică! / S-o las, mi-e frică / Că vine altul şi mi-o rădică." Iarna de Vasile Alecsandri Se termină: calul se face măgar. Dificultate: datorită încălzirii globale, fenomenul "troienelor" ar putea fi necunoscut generaţiilor noi. Fără a jigni pe nimeni, putem explica: "troian" înseamnă îngrămădire de zăpadă adusă de vînt. Durata lecturii: sub un minut. Remixuri: după anotimpul iarna, s-au făcut un infinit de reluări, care mai de care mai în forţă, în funcţie de senzaţiile poeţilor din diverse curente literare. Ciudăţenii: iarna e chestie de mîndrie naţională. Încă se ţine cont că o plapumă de zăpadă la timp face grîul mare la vară. Iarna, deşi zgomotoasă, dă linişte şi siguranţă. Îşi face mendrele şi trece. Ştie ea ce face. Ceea ce azi mai rar întîlneşti aşa ceva. Utilitatea poeziei: se poate discuta la "Cream café", la "Bamboo" despre cum era iarna pe vremuri. Lectura este uşoară, dar cam searbădă prin descrierea naturii. Personaje: nici un om. Doar o sanie. Sania simbolizează prezenţa omului. Povestea: ninge cumplit (nori grei, ninsoare o zi jumătate) făcînd totuna extravilanul şi intravilanul. Mişto: Dau bine repetiţiile: "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iară!" şi "Tot e alb pe cîmp, pe dealuri, împrejur, în departare", infantile, infantile, infantile, haioase.
