Tangoul Bucureştilor de odinioară
Cu parfum de trecut tomnatic, numărul din septembrie al revistei Tango povesteşte istoria unui amor interbelic, publicînd un reportaj-interviu inedit (semnat de Robert Raţiu) cu Nadia Lacoste, o veche iubire a scriitorului Mihail Sebastian. Devenită Lacoste prin căsătoria cu Robert Lacoste, Nadia Mărculescu a fost 50 de ani coordonator al biroului de presă de la curtea regală a Statului Monaco. "În urmă cu aproape 60 de ani, pe care îi numeşte secole acum, Nadia era o fată de 17 ani care avea impresia că poate cuceri lumea. Voia să fie jurnalistă, publicase chiar într-unul din ziarele vremii un articol destul de consistent. Îşi aduce aminte că atunci cînd editorul ziarului a vrut s-o cunoască, a trebuit să meargă împreună cu bunica sa." Deşi rigorile vremii impuneau o anumită conduită socială, viaţa Nadiei era destul de liberală. Mergea la teatru şi, pentru a intra în vorbă cu actorii, le făcea poze. "Aşa a cunoscut-o într-o zi pe Leny Caler, celebra actriţă a vremii şi iubita lui Mihail Sebastian, cea care avea să-i şi aducă faţă în faţă." "ŤEra octombrie 1940, iar eu făceam ceva complet diferit de fetele de vîrsta mea. Mergeam la şosea, la el în garsonieră, pe Victoriei, acolo unde lucra, iar eu stăteam în faţa lui pe un scaun. M-am îndrăgostit de el imediat.» Nadia se luminează cînd vorbeşte de Sebastian, are un ton glumeţ şi povesteşte despre el ca de prima dragoste adevărată. Timp de o lună s-au văzut aproape în fiecare zi, iar Nadia, fiica unui important om de afaceri al timpului, răsfăţată şi plimbată prin toate colţurile lumii, a mîncat împreună cu Mihail Sebastian pîine cu ceapă şi cu brînză. Rîde cînd îi amintesc de această întîmplare (pe care o citisem într-un articol scris de un englez pentru BBC) şi adaugă: ŤEu nu ieşeam deloc pe vremea aceea, prima dată cînd au venit prietenii de la şcoală la mine fusese în acelaşi an, iar în cameră era cu noi tata, mama sau bunica. Aşa erau siguri că nu se întîmpla nimic.»" Relaţia a durat însă foarte puţin pentru că Nadia ştia că familia ei avea de gînd să părăsească România, situaţia devenind din ce în ce mai nesigură. "Tatăl ei căuta măşti de gaz prin oraş de teama unui atac cu bombe chimice din partea nemţilor." "În decembrie 1940, cu cărţile lui Mihail, ediţiile cartonate pe care încă le mai are în bibliotecă, albumele cu fotografii pe care le făcuse actorilor şi cîteva haine, Nadia părăsea România fără să ştie cît va lipsi." La sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, cînd corespondenţa cu România se reluase, Nadia i-a trimis o scrisoare lui Mihail Sebastian, prin care îi propunea să vină în America să scrie scenarii pentru Hollywood. "I-am trimis o telegramă, dar nu am primit nici un răspuns de la el, îmi spuneam că a uitat sau că a trecut peste povestea noastră." "Mihail Sebastian a murit pe 29 mai 1945, la două săptămîni după ce Nadia a trimis scrisoarea, lovit de un camion în timp ce traversa strada. Nadia nu a ştiut nimic de moartea sa. Abia în august 1945, cînd într-o vacanţă s-a întors acasă, la New York, părinţii i-au spus. Peste mulţi ani a aflat că Mihail primise telegrama trimisă din America, înainte de a muri. ŤM-a consolat enorm. Era important pentru mine ca Mihail să afle înainte să moară că nu-l uitasem şi că aveam planuri împreună cu el.»" Finalul poveştii, cercul a fost închis în anul 2000, cînd Nadia Lacoste s-a întors pentru prima oară în ţară de la plecarea din 1940. La cimitir, "la capul lui Mihail, a plantat un liliac care să dea frumuseţe locului şi după moartea ei". ( S. G. )
