...şi dacă sîntem autişti?

Publicat în Dilema Veche nr. 260 din 8 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu cred că "românii vor lucruri trăsnite: fără Parlament, fără avort, fără divorţ!", precum titra deunăzi Cotidianul, amănunţind în subtitlu: "Trei sferturi dintre români ar dori un conducător puternic, care să nu-şi bată capul cu Parlamentul şi alegerile, iar 20% ar vrea să trăiască într-un regim militar...". Ca unul care vieţuiesc de cîteva decenii pe această gură (mare) de rai, nu văd ce este trăsnit în aceste opţiuni şi în cifrele lor, fie ele aproximative ca în orice sondaj mai mult sau mai puţin manipulator. Chiar dacă nu-s 75%, ci 73%, cei care vor un conducător puternic - autorii sondajul socotesc totuşi că "cifra este mult superioară celor înregistrate în majoritatea ţărilor europene". După 50 de ani de tiranie (1940-1990) şi numai 20 fără - orice s-ar spune, oricît de crud, Iliescu, Constantinescu, Băsescu nu au fost tirani autentici 100% ca Antonescu, Dej sau Ceauşescu... - cifra mi se pare aproape normală, mai bine zis perfect brucaniană. E tristă, decepţionantă, dar în nici un caz trăsnită, absurdă. Ea nu ar trebui să ne scoată din minţi, dacă avem puţintică răbdare, să zicem aşa ca să nu abandonăm parşivenia acelei chemări la calm inoculate, odată cu disperarea, de cînd am păşit pe acest picior de plai cu platfus. Personal - şi numai cînd mă gîndesc la cîte am discutat intens şi nonviolent cu 90% dintre şoferii bucureşteni care după ce se închinau trecînd prin faţa unei biserici abordau imediat în cel mai oximoronic montaj de idei binele trăit sub ateul Ceaşcă... -, strict personal cred că posed "puţintică răbdare" într-o cantitate care pe mulţi amici îi enervează, ba chiar îi înfurie acuzîndu-mă de împăciuitorism. Cunosc expresia de cînd mi-a apărut o conştiinţă istorică agresată permanent de blîndeţe. Neîmblînziţii din jurul meu (70-80%) nu au răbdare nici cît de cît. Ca într-o îndelungă, de nu eternă, noapte furtunoasă, ei se precipită precum un conu’ Leonida între Ipingescu şi jupîn Titircă şi văd în groaznicul procent o apocaliptică perspectivă: românii - la pluralul bine articulat, desigur - vor, oroare!, un dictator! "O tiranie ca în Rusia!", cum se striga în simigeria arhetipală de la 1900...? (Caragiale e mereu cu noi, pînă şi pe fiecare sută de lei...) Nu chiar... Ca în Bielorusia? Ei, nici aşa! O tiranie originală, ca la noi. Cu putin Antonescu? Cu putin Ceauşescu? Ca de obicei, problema e prea serioasă pentru a o curma logic şi precis: în 2009, în 2010, în 2011 şi eţetera, atît timp cît România face parte din Uniunea Europeană, aici, de la Prut, Dunăre şi pînă la Tisa, nu se poate institui o dictatură. În nici o ţară a Uniunii Europene nu se va permite existenţa unui "regim de mînă forte", nici măcar a unei "democraţii suverane" - dernier cri de Moscou... - căreia să nu-i pese nici de Parlament, nici de alegeri. Asta e situaţiunea în 2009, pentru toate simigeriile, bodegile şi berăriile de pe întinsul patriei. Trebuie să fii un popor autist ca să n-o înţelegi. Şi dacă sîntem?* Fiindcă nu sînt dispus să bagatelizez problema, îmi permit să observ că acestui sondaj îi lipseşte un anume humor, fără de care nici o chestiune serioasă nu-şi găseşte rezolvarea. Pentru cei speriaţi de orice e humor, voi restiliza şi voi înlocui termenul neserios cu unul mai carosabil: sondajul e lipsit de rigoarea unor detalii absolut necesare pentru a-i pricepe concluziile şi cifrele. Astfel, celor care tînjesc după un preşedinte descătuşat din presiunile parlamentare şi cu atît mai mult celor 20% care aspiră la un regim militar ar fi trebuit să li se pună cîteva întrebări suplimentare, obligatorii în a defini o dictatură azi: Aţi accepta ca un preşedinte autoritar să vă controleze - precum maşinile de scris în alte regimuri "autoritare" - Internetul? Aţi accepta ca un preşedinte cu mînă forte să interzică telefoanele mobile? Aţi fi de acord ca un preşedinte al României să instituie organisme pentru a cenzura tot ce este în direct la TV-uri, dar şi în ziare, ca neconvenabil regimului său? Aţi fi de acord să nu mai faceţi bancuri în public despre acest preşedinte şi să se instituie o pedeapsă pentru cei care-l ironizează în gura mare? (Sau, în altă formulare, mai concisă: V-ar plăcea să vă ţineţi gura?) Sînteţi dispuşi ca la orice sondaje care ar cuprinde întrebarea: "îl iubiţi pe preşedintele României şi în ce măsură?" să răspundeţi obligatoriu: "da, foarte mult!"? V-aţi teme să nu răspundeţi la această întrebare? În fine (deşi ar mai fi şi altele): Pentru consolidarea democraţiei, aţi fi de acord să renunţaţi, deocamdată, la ea? Pe cît timp?* După opinia mea - nu de sociolog, ci de nuvelist care adoră ambiguitatea - procentele de "Da" (deloc neglijabile!) şi de "Nu" (fără mari iluzii!) ne-ar pune în faţa unei situaţiuni de o viguroasă complexitate: românii ar vrea un preşedinte atît de puternic încît să nu-i bată la cap, să-i lase în pace ca să facă ce le place, bară în bară, la munte şi la mare. Nu ar fi o cuadratură a cercului. ______________ * Comentînd acelaşi sondaj, un psihosociolog observa că procentul de 86% al românilor cu frică de Dumnezeu (record european) nu are consecinţe în practica socială şi diagnostica un autism social în sentimentul religios. De curînd, am urmărit o discuţie la Realitatea TV în care s-a emis clar şi dezinvolt că Uniunea Europeană nu s-ar opune unui regim oricît de autoritar în România, fiindcă oricum nu-i pasă de noi! Avem de ce fi autişti şi în politică, arborînd ca banner larg desfăşurat lozinca Ziţei: belă sînt, jună sînt, de nimeni nu depand!

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: