Scriitori, profesori, manageri
Cariere se prezintă drept "prima revistă de capital uman din România", "o publicaţie de business, cu apariţie bilunară, care se adresează segmentelor active pe piaţă". Aşa şi este, dar aş adăuga - pentru cei care ar fi tentaţi să spună "aha, business, deci nu-i pentru mine" - că, în afară de analize ale pieţei muncii ori chestiuni "tehnice" despre traininguri, team-buiding-uri şi altele asemenea, Cariere conţine foarte multe texte interesante pentru oricine. De pildă, interviul din fiecare număr cu o personalitate a vieţii publice (scriitor, artist, politician etc.): au "trecut pe acolo" foarte mulţi oameni interesanţi, de la Victor Rebengiuc la Mihai-Răzvan Ungureanu, de la Eugenia Vodă la Robert Turcescu. Cariere apare bilunar; de pe www.cariereonline.ro aflăm că tirajul de 7.500 de exemplare este distribuit pe bază de abonamente (peste 1.500 - not bad, not bad...) şi prin vînzare, mai ales în marile oraşe. În numărul 78 din 18 mai 2006, intervievatul este Mircea Cărtărescu. Rodica Nicolae (redactor-şef al publicaţiei) îl face să vorbească, între altele, despre două momente "colaterale" ale carierei sale. Primul - activitatea de profesor la o şcoală din Colentina: "Cum se împacă starea de inspiraţie cu statutul de profesor de şcoală generală în anii '80? S-au împăcat al naibii de bine! A fost cea mai bună perioadă a mea. Era simplu. De la ora două după-amiaza, cînd intram la ore, şi pînă la şase seara, era sclavie. Dupa aceea, eram liber. Cum eu scriu dimineţile, nu mă deranja deloc să petrec patru-cinci ore cu copiii, mai ales că îi iubesc foarte mult. Chiar cartierul unde am predat - "Ion Creangă" din Colentina - era plăcut, într-un fel. Era ca un fel de sat care nu făcuse tranziţia completă către mahala. Oamenii păstrau, şi sper că mai păstrează şi acum, urme adînci de bun-simţ, de onorabilitate, de respectabilitate. Copiii erau cuminţi, la locul lor, aşa încît nu am simţit deloc povara timpului furat de către alţii de la scrisul meu. Am putut să scriu foarte bine în perioada aceea.". Al doilea moment, tot "didactic", dar în cu totul alt context: "Susţineţi, în cadrul programului ŤErisma», cursul de ŤUtilizare creativă a limbajului» în faţa unui public special, format din manageri de top. Descrieţi acest gen de întîlnire între business şi cultură. A fost o experienţă complet nouă pentru mine. N-am avut niciodată studenţi asemenea celor pe care i-am avut la ŤErisma», aşa încît am fost încîntat să ţin aceste cursuri. Tocmai pentru că îmi place noutatea şi îmi plac aventurile intelectuale de acest fel. Am predat timp de o lună cursuri de creative writing unor oameni extrem de inteligenţi şi care, în ultimul timp, au făcut cu totul altceva decît să citească literatură sau să scrie poezii. Cursurile de felul acesta există pentru ca ei să recupereze ceea ce pierd printr-o carieră extrem de competitivă, care le consumă toate resursele. (...) Pentru că sînt foarte mulţi care şi-au dorit să scrie literatură, care şi-au dorit să picteze, să facă muzică sau să joace teatru şi viaţa nu le-a mai dat această posibilitate. Au devenit oameni ai cifrelor, ai rezultatelor imediate şi exacte. Partea ascunsă şi oprimată a personalităţii lor este cea care trebuie redescoperită, rehrănită şi scoasă la lumină pentru ca ei să devină persoane împăcate cu sine şi mult mai pozitive, chiar şi în afaceri. Nici unul dintre cei care urmează aceste cursuri nu va cîştiga mai mult în următoarele luni de zile. În schimb, va deveni un om mai stenic, mai împăcat cu sine, mai liniştit şi prin asta va cîştiga pe termen lung." Dacă Mircea Cărtărescu v-a convins că între arte şi business există un drum scurt, citiţi Cariere. Dacă nu, rămîne cum am stabilit. (M. V.)
