Scena.ro
După apariţia, în noiembrie 2008, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, a numărului-pilot, Scena.ro va apărea acum cu regularitate, o dată la două luni. În plină criză, sau tocmai în ciuda ei, după cum explică, chiar în editorial, redactorul-şef al publicaţiei (şi directoarea Festivalului Naţional de Teatru) Cristina Modreanu. "Ne-am hotărît să sfidăm criza! Spaţiul public e plin de avertismente îngrijorate, iar ştirile agreate de televiziuni sînt numai acelea ce vestesc dezastrul. Dar în mijlocul mult invocatei crize există în continuare oameni care citesc, văd filme, ascultă muzică, merg la teatru, şi, atît timp cît ei nu renunţă la aceste bune obiceiuri, are sens ca această revistă să se nască, chiar şi în vremuri de criză. În ciuda acestora. Şi pentru a le aminti celor care se confruntă cu sus-numita criză numai la suprafaţă că există viaţă şi dincolo de afaceri, dincolo de serviciul zilnic, dincolo de investiţii, dincolo chiar şi de discursul politic ameţitor difuzat non-stop de canalele TV. (...) Să observi un fenomen artistic şi să-i descurci înţelesurile cele mai adînci, să-l urmăreşti în timp stabilind conexiunile culturale pe care le face şi plasîndu-l în contextul care îi justifică apariţia, ori, dimpotrivă, ridicînd vălul de pe un caz de impostură culturală " de care nu ducem deloc lipsă, din păcate " înseamnă să practici o nobilă ecologie a spiritului." "Pe două drumuri ar vrea să meargă Scena.ro: mai întîi să se constituie într-un nucleu de semnături deja consacrate, tratînd teme diverse " de la teatru, care va fi baza de discuţii a acestei publicaţii " la dans, operă, circ, musical, arte vizuale, film, în funcţie de oferta pieţei culturale, de la noi şi din lume. E nevoie de o consolidare a autorităţii critice, singura care mai poate apăra un sistem de valori aflat azi în derivă în societatea românească. Apoi, Scena.ro va încerca să declanşeze un interes al tinerilor pentru o ocupaţie aflată la noi într-un fel de comă prelungită, meseria de critic" " scrie Cristina Modreanu. Scena.ro şi-a propus, de fapt, să devină "o platformă de comunicare", un forum al artiştilor, al criticilor şi al amatorilor. Sub semnul comunicării stă şi dezbaterea intitulată "Starea teatrului românesc", la care au fost invitaţi regizori, actori, manageri şi critici. Este fără îndoială piesa centrală a acestei ediţii. Discuţia, înregistrată la începutul lunii noiembrie 2008, în timpul Festivalului Naţional de Teatru, e o bună continuare (de fapt, o completare, o rafinare) a dosarului din numărul-pilot al revistei, care urmărea legăturile dintre teatrul românesc şi ce se petrece pe scena europeană. Magdalena Boiangiu a propus de la început ca discuţia să se focalizeze pe "dinamică", mai degrabă decît pe "stare". "În ce măsură oamenii pe care îi vedem la primul pas în artă întîmpină obstacole pe drumul lor înspre scena mare? În ce măsură teatrul underground ne propune un mesaj coerent, altul decît cel pe care ni-l oferă teatrul instituţional?". Un excelent interviu cu actriţa Dorina Chiriac, nominalizată la Premiul UNITER pentru cea mai bună interpretare feminină ("Trebuie să credem că şi noi putem fi eroi"), o anchetă despre controversata (şi deocamdată greu de aplicat) lege a teatrelor, cronici, un eseu lucid şi poetic despre "Fulgerătoarea şi la fel de tulburătoarea întoarcere a sexului" semnat de Iulia Popovici, ştiri, recenzii de carte, plus " bonus " o secţiune intitulată Voice Over, cu texte despre teatru de Radu Afrim, Theodor-Cristian Popescu şi Cristian Tudor Popescu " cam aşa arată sumarul acestui prim număr al revistei. Bref " n-o mai laşi din mînă. Ba chiar pui bani deoparte (e criză, şi revista nu e tocmai ieftină, costă 18 lei) pentru numărul următor. (M. M.)
