Să moară braşovenii, să mai tragă sibienii, să-şi ia pumni în gură dîmboviţenii şi să-şi ridice mai repede şpăgile ilfovenii
În două zile de sfîrşit de săptămînă, am hărtănit maşina prin cîteva judeţe. Ilfov, Argeş, Vîlcea, Sibiu, Braşov, Dîmboviţa, Ilfov. Bă, băieţi, ţara asta e boală de picioare, de cap, de trup, de organe interne. E boală, boală, boală, dracuâ, dacă stric pagina asta numai cu cuvîntul "boală", iar nu spun nimic în tot articolul. Bă, o iei din Bucureşti prin nenorocirea aia de Militari, cel mai tîmpit şi nesfîrşit cartier din Capitala asta. De ce, bă, nu fac din Militari un oraş separat, ca să ai senzaţia de progres? Bă, ies din Bucureşti, gata, am terminat cu el, ies în mă-sa în ţara Militari, că aici e zebra la doi metri, semaforul, la patru şi înjurăturile, la două secunde una. O întărîtare de ficaţi la ieşirea asta spre autostradă, ceva de speriat. Şi dacă nu te-ai mulţumit cu pierderea muilor prin cartier, ia-o de la cap pe autostradă. Ciuruială ca după război! Luaţi-vă, bă, Bercenilor, şpăgile alea odată şi faceţi şi voi o autostradă... Bă, Berceanu, tu, ministru de Transport din Craiova, pe unde dracuâ îţi împingi poşirca aia de 4x4? Nu vezi cît de aiurea e pe autostradă? Eh, şi mergi pe la oltenii de vîlceni şi mai iei o fomflă pe tobă, de parcă ridicarea oraşului Rîmnic a ridicat şi drumurile prin centru. În rest, n-am fost... Şi intru în Sibiu. Bă, nu e rău, asfaltul bun, cu crăpături, de jur împrejur, iar prin sate merge, drumurile printre cetăţile alea minune sînt acceptabile. N-am priceput de ce Biertanul este varză cu carne pe o bucată mare spre Agnita. Nişte idioţi. Hai să pornim spre Braşov? Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. E groaznic! E jaf! Bă, numai cu tancul poţi să mergi prin Braşov! Au refăcut doar drumul spre Predeal dinspre Rîşnov. Dar nu, nu te duce, prostule, prin judeţ că te-ai belit la suspensii. Eh, şi cum e codăul ăla pe la Sinaia am luat-o prin Dîmboviţa, pe la Moroieni. Moarte dîmboviţenilor, aceşti oameni harnici ca vai de ei, cu conducători tîmpiţi, ce dau dureri de cap tablelor ce le cotropesc judeţul. Eh, cum intri spre satul lui Năstase Tărtăşeşti, se vede şpaga, se vede munca, se vede preocuparea, se văd nişte chestii româneşti ale fiinţei ce m-au făcut să exclam că şpaga trebuie să ajungă mai repede unde trebuie, ca drumul să se facă şi înapoi spre Tîrgovişte, aliniat pe două benzi. În rest, indiferent de drum, am remarcat mulţi papagali ţărani care depăşeau, indiferent de drumuri, claxonau, indiferent dacă eu le vedeam mama moartă sau nu. Viaţa dă în gropi mai departe!
