Revista de lemn
Printre multele reviste pentru femei, pentru bărbaţi, pentru capitalişti, pentru maniaci sau pentru săraci cu duhul, au început să se găsească anumite publicaţii de specialitate. Pentru experţi în cîte un domeniu. De exemplu, pentru experţii în lemn, revista se numeşte chiar Lemn Expert (o publicaţie lunară). Întrebarea care ne vine imediat în minte este despre ce se poate scrie într-o aşa revistă, cum arată un editorial, cum se poate face în mod publicistic teoria lemnului (din care e şi chibritul)? Răsfoind-o, aflăm dintru început că este o revistă "cu distribuţie gratuită, care joacă rolul unui mediator între producătorii, importatorii, furnizorii şi comercianţii de utilaje, echipamente, instalaţii, unelte, scule şi materiale, pe de o parte, şi utilizatorii acestora din industria prelucrării lemnului şi industria mobilei, pe de altă parte". Trecem peste formula cu mediatorul (care ne-ar duce cu gîndul la medierea unui conflict cu fierăstraie şi aşchii) şi ajungem la editorialul al cărui titlu se asortează chiar perfect cu o publicaţie despre lemn: "Un NU hotărît imitaţiilor!". Autoarea, Nadia Dascălu, care zîmbeşte dintr-o poză alăturată, constată că "Vrem, nu vrem, lemnul, sub toate formele sale, face parte din viaţa noastră. Şi nu de ieri, de azi, ci dintotdeauna" (s-ar putea completa cu ideea că, după viaţă, e probabil să avem şi mai mult de-a face cu lemnul). Dintr-un articol al unui număr mai vechi, postat pe Internet, aflăm că în luna mai s-a ţinut la Palma de Mallorca primul "Congres mondial al mobilei". Unul din scopurile congresului fiind promovarea cooperării în domeniu "într-un moment în care aceasta poate fi un instrument destinat unei dezvoltări non-conflictuale a industriei lemnului din întreaga lume". Din nou mergem cu gîndul la posibile situaţii belicoase, cu lemne. Şi ne putem închipui şi indivizi în costume negre (magnaţi ai mobilei), coborînd din limuzine (cu ornamente de lemn la bord şi la portiere) şi urcînd scările unei mari săli de congrese din Palma de Mallorca, unde vor ţine conferinţe despre mobila lumii. Din alte articole cuprinse în publicaţie se pot afla însă şi alte lucruri mai concrete şi utile specialiştilor sau chiar amatorilor în lucrul cu lemnul. De exemplu, cum se construieşte o fereastră din lemn, care sînt dimensiunile ideale, în funcţie de nevoia de lumină. Sau care sînt riscurile înghiţirii prafului de lemn într-un atelier. Subiecte tratate de-a dreptul ştiinţific, fără nici un fel de compromisuri. Revista te mai informează că pe plan mondial există o tendinţă de a se folosi în construcţii plăci compozite de tip "ciment-lemn". Te învaţă şi cum se fabrică asemenea plăci, ceva ce, evident, îi interesează numai pe specialiştii adevăraţi. Tot pentru hard-iştii în domeniu sînt şi informaţii despre tendinţele economice în domeniile principale din industria lemnului, la nivel mondial şi european, despre diferenţe între vest şi est, aşa încît cei interesaţi de o afacere în domeniu să-şi poată face un plan pe termen lung. Concluzia este că avem de-a face cu o publicaţie serioasă şi lemnoasă. E reconfortant să ştii că există oameni în România care publică texte de specialitate fără nici un fel de farafastîcuri, dar nu le-aş recomanda o asemenea lectură cititorilor Dilemei vechi decît dacă sînt specializaţi în prelucrarea lemnului (fiziceşte şi textualiceşte). (A. M.)
