Rapoarte despre starea lumii
Iată cîteva spicuiri din Lettre Internationale, nr. 63 / toamna 2007: ● "Mai există o latură a charismei lui Putin, mai puţin evidentă. O componentă a atracţiei înfricoşătoare pe care o exercită e culturală. Este admirat pe scenă largă pentru modul în care stăpîneşte limba. Şi aici totul ţine de contrast. Lenin a fost ultimul conducător al ţării care putea să se exprime într-o limbă rusă cultivată. Accentul georgian al lui Stalin era atît de pronunţat că rareori îşi asuma riscul de a vorbi în faţa unui public. Vocabularul lui Hruşciov era precar, iar gramatica lui, barbară. Brejnev abia lega două propoziţii. Gorbaciov vorbea cu un accent sudic provincial. Dicţia bolovănoasă a lui Elţîn mai bine să n-o pomenim. Un conducător al ţării capabil, din nou, să se exprime clar, fluent şi cu acurateţe sună ca o muzică pentru urechile multor ruşi." (Perry Anderson - "Rusia azi") ● "Mulţi irakieni văd sectarismul ca pe o operă a americanilor. Ceea ce nu e întru totul corect. Sub Saddam Hussein şi predecesorii săi, diferenţele sectare din Irak erau mai profunde decît recunosc acum mulţi irakieni. Dar ocupaţia străină a încurajat şi adîncit sectarismul într-o privinţă importantă. Înainte, un sunnit se putea simţi diferit de un şiit, dar continua să simtă că amîndoi sînt irakieni. Naţionalismul irakian a existat, deşi sunniţii şi şiiţii îl defineau în chip diferit. Dar sunniţii s-au opus ocupaţiei americane, spre deosebire de şiiţi, care erau pregătiţi să coopereze cu ea. După 2003, sunnitul l-a privit pe şiitul care se angaja în poliţie, nu numai ca pe un membru al unei comunităţi diferite, ci şi ca pe un trădător al ţării sale." (Patrick Cockburn - "Un război mic ce dăunează unei superputeri") ● "Trebuie să recunoaştem că talentele omeneşti, dotarea pentru eforturi concentrate ale spiritului sînt inegal distribuite. Că nu orice bărbat sau orice femeie poate să aprecieze ce a scris Kant despre sinteticul a priori sau să guste o parabolă mai puţin lineară. Elite înseamnă ceva foarte simplu: şi anume că unele lucruri se află la un nivel mai înalt decît altele, că nu i se va permite accesul într-un Institut de Fizică cuiva care nu dispune de competenţe matematice şi că Bob Dylan, oricît de seducător îi este harul, nu-l egalează pe Keats. Judecata de Apoi va fi probabil un concurs organizat de examinatori francezi." (George Steiner - "Idealuri de cultură") ● "Încă din primele sale texte, Mihail Sebastian nu pune accentul pe ceea ce, sub raportul concepţiilor, diferenţiază fascismul de comunism. Chiar dacă există unele indicii că a socotit comunismul un răspuns la o reală şi gravă problemă şi în acelaşi timp o soluţie mai nocivă decît răul pe care promitea să-l elimine, sigur rămîne doar că a înscris într-o paranteză deosebirile dintre o ideologie şi alta. Atenţia lui s-a îndreptat prioritar spre asemănarea de mijloace folosite de mişcările extremiste pentru a acapara puterea şi, după ce au instaurat statul totalitar, pentru a o exercita. Scriitorul situa în prim-plan şansele de supravieţuire ale democraţiei şi condiţiile date şi le evalua neliniştit." (B. Elvin - "Mihail Sebastian şi ideologiile extremiste") În rest, pagini de literatură din Miguel Delibes, Radnika Jha, John Updike ş.a., plus alte comentarii şi corespondenţe din zonele de conflict ale lumii. (M. C.)
