Radioul, frate cu şoferul
De cînd am tot dat cu nasul de marketingişti, am aflat un lucru, singura descoperire valabilă, recunoscută de participanţii la traficul de reclame: radioul se ascultă în maşină. Nu se mai ascultă acasă, acasă toţi se uită la televizor. Clar. Adică, certitudinea e aşa: nu ştiu cît la sută şi-au luat maşini, ăştia care şi-au luat maşini au radiocasetofon-CD. Vă daţi seama, observaţie ochiometrică. Sînt dintre cei cu maşină. La prima maşină, Dacia, nu mă deranja lipsa de aer condiţionat, ci lipsa bîzîielii: nu aveam radio. Mi-am luat unul la negru, de Mercedes, şi vreo juma de ani eram deplin. Mi s-a furat la spitalul de nebuni, în timpul unui reportaj. Lăsasem uşa neînchisă. Şi mult timp am fost supărat, pînă cînd, Haplea curat, m-am luminat: hoţul nu avea cardul şi nici codul de intrare în radio. Ha-ha-ha! Maşina a doua, un Mégane, nu puteam s-o concep fără radio. Bine, numai la radio m-am gîndit şi uite că am uitat de alarmă. Radioul era cu casetofon. Şi am ascultat tot: de la André la Voltaj şi VH1. A treia maşină, cea de acum, avea CD-radio standard. Vremurile, cum trec, Doamne! Păi, visa neam de neamul meu să ascult Patapievici şi Pleşu pe CD-uri Humanitas? Memorabil a fost cînd l-am luat pe Patapievici cu mine şi l-am pus unor colegi să le vorbească, pe un drum pînă la Buşteni. Mamă, mamă, ce cuvinte nu înţelegeam din discursul lui Horia-Roman, dar eram veseli şi zglobii, performasem ceva, ni se ridicase un pic nivelul. Ehe, dar acum drumurile cele mai lungi le fac la şcoala lui Luca, pentru reportaje, şi la Sinaia. Să o iau amestecat. Dimineaţa, clar: Luca vrea să asculte farsele lui Buzdugan. Restul nu-l pasionează. Dimineţile - asta-i părerea lui şi eu o accept - toţi DJ-ii cred că ne trezesc ştirile porcoase, prostiile luate de prin ziare. Sinaia e drumul lui Luca, puştiul meu din clasa a treia. Începe plecarea din Bucureşti, clar, cu Radio 21. Dacă plecăm pe la ora 13 şi vreau ştiri, preferă să-l asculte pe Exarhu pe Guerrilla decît ştiri. Şi ascultă. Dar de la Ploieşti încolo încep să intre purici în 21 şi în Guerrilla. 21 deja mestecase aceeaşi muzică de trei ori. "Tata, ăştia nu mai cumpără muzică" - e obsesia lui de cîteva luni de zile. Luca deja poate prevedea playlist-ul lor. Aşa că, după Ploieşti, ascult ZZTop şi Beatles pe CD-uri, preferatele lui Luca de acum. Drumurile mele în singurătatea reportajelor pornesc cu Europa FM, pînă cînd mă enervez de-a binelea că nu se prinde în drumul spre mare, în pustietatea aia spre Feteşti, nu ştiu de ce. La fel, Europa FM moare pe serpentine, oriunde ar fi acestea, şi în multe coclauri. Europa FM e pe ştirile fierbinţi. Cînd ascult în pustietăţi Radio Actualităţi, parcă mă întorc în copilărie şi ascult ştiri cu Ceauşescu. Şi acest motor de întoarcere în timp e reclama la ape minerale ce prefaţează rubrica lor de Meteo. Îmi dă un sentiment groaznic. Oricum, la întoarcerea spre Bucureşti, de la Pucheni încoace, să zicem, pun jazz, greu de descoperit, dar pus noaptea de Guerrilla şi Radio Cultural. Intrarea în Bucureşti, în noapte deplină, o fac triumfal cu Delta RFI. Franceza, limbă pe care n-o ştiu, îmi place pur şi simplu.
