Piaţa Romană. 10 februarie 1995, ora 10,28

Publicat în Dilema Veche nr. 313 din 11-17 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vineri, 10 februarie 1995, la ora 10,28, mi-am văzut un vis împlinindu-se chiar sub ochii mei; a durat, rezonabil, cît două vorbe:

– Daţi-mi, vă rog,

!

Mă găseam la chioşcul principal din Piaţa Romană.

era în vitrină, la bună vedere, numai să întinzi mîna.

Exemplarul acela era datat 9 februarie 1995. Pe 8, la amiază, apăruse la Paris şi-l aveam în faţa ochilor, aici la Bucureşti, pe 10, la un chioşc ca toate chioşcurile din New York, Salzburg sau Ierusalim. Ştiam de o viaţă că

, fiind „ziar de seară“, datează cu o zi înainte. Aveam în faţa ochilor aici, la Romană, cel mai proaspăt Le Monde, îl puteam cumpăra ca pe o integramă, acum, ca pe o Scînteie în lumea de înapoi. Am dat 1200 de lei, nu am leşinat şi mi-am văzut de drum.

Timp de 30 de ani, de cînd „regimul“ dăduse drumul, pe şest, la cîteva ziare „de dincolo“, cea mai copilăroasă întruchipare a libertăţii scornită de mintea mea intelecto-bucureşteană a fost aceea de a găsi, la Romană,

, la bună vedere, să-l cumpăr şi să merg cu el la subsuoară prin oraş, fîl-fîl, pîş-pîş, fără să creez panică sau uimire în jurul meu; acesta a fost chipul libertăţii pentru mine sau, dacă pare prea eluardesc, faţa normalităţii.

De-a lungul acestor decenii obsedante de nu au încotro, mătuşi şi unchi din Caracas, verişoare din Oberhausen, prieteni cu serviciul la Nairobi, întîlniţi la Haifa, cîte şi mai cîţi, toţi bîrîindu-mă cum văd „schimbarea“ la noi şi eu înfăţişîndu-le acest vis, m-au făcut de fleţ, de naiv, de utopic, de „copil mare şi prost“; le dădea mîna – îi numeam „adulţii libertăţii“. Eu reveneam la Otopenii mei şi îi duceam, lunar, lui Paul Georgescu, Monde-ul adunat, atît cît era permisibil difuzat şi el îl citea, proustian, de la numerele mai vechi spre cele „la zi“; era romanul lui în foileton – „À la recherche du Monde perdu“.

Acum, fireşte, n-o să mă apuc să fac elogiul regimului care s-a învrednicit să reglementeze, după atîţia ani, vînzarea, la vedere, normală, a presei occidentale, dar un gînd curat tot am avut pentru noi, cei totdeauna fleţi şi utopici în traümerei-urile noastre:

pentru Brunea-Fox, care mi-a spus clar pe bulevardul Hristo Botev, cînd l-am asigurat că-i pot da un Le Monde; cenzurat în urmă cu două luni, dar „eliberat“, ieri, la aeroport: „Dragă, nu mă interesează decît un Le Monde la zi, nu-mi place laptele stătut şi corăslit…“*

pentru N. Steinhardt cu care am stat la prima „coadă“, în ’64, alături de Crohmălniceanu şi Horia Deleanu, fără să ne fi vorbit dinainte,

prima coadă la Le Monde în Bucureşti, în văzul public, acolo, peste drum de Aro, într-un ungher al blocului unde, la parter, era o agenţie Lufthansa.**

Cu acest sentiment al unei utopii realizate – nu toate naufragiază – m-am dus şi săptămîna următoare, sîmbătă, 18.02.1995, la chioşcul de lîngă blocul Turn, să-mi cumpăr Le Monde-ul datat vineri 17, cel cu suplimentul literar; ştiam cîte ceva despre bătălia care se dăduse în redacţia pariziană – la vremea restructurării ziarului – în jurul menţinerii acestui supliment a cărui cronică literară ne dădea dreptul să spunem că am învăţat carte cu Kemp, cu Pierre-Henri Simon, cu Delpech.

M-am aşezat la „o codiţă“, mi-am rotit privirea peste presa străină expusă pe un stativ, de la Le Figaro la Le Point, nu am găsit Le Monde din „vendredi 17“, nu am disperat, am aşteptat să-mi vină rîndul, o persoană, două, trei cerînd Revista fenomenelor paranormale, „n-avem!“; am ajuns şi eu la geamlîc, am întrebat dacă a sosit Le Monde, azi, difuzorul mi-a spus că da şi a început să-l caute printre teancurile de ziare din jurul scaunului său, o secundă, două, trei, timp în care, peste umărul meu, alte trei, patru persoane l-au întrebat dacă „mai aveţi paranormalul“.

În sfîrşit, mi-a găsit exemplarul, am ochit repede data, „vendredi 17“… cu bucuria orei exacte, am plătit 1200 de lei potriviţi, după care omul i-a spus celui de lîngă el, înghesuit în acelaşi chioşc modern: „trebuie să pun un afiş că s-a terminat paranormalul, că altfel înnebunesc!“.

Epilog la exact 15 ani: azi nu prea văd cine mai înnebuneşte după un Le Monde, la Bucureşti.

* deseori, cenzura oprea difuzarea presei occidentale din cauza unor articole sau ştiri „duşmănoase“ la adresa situaţiei din România (nu şi pe acelea ostile faţă de celelalte democraţii populare…). Se practica interzicerea totală, dar şi amînarea difuzării cu o săptămînă, cu o lună, lăsînd ca timpul să le „corăslească“, vorba lui Fox. Cei mai avizaţi asemenea exemplare învechite căutau cu aviditate. A dezlega misterul dintr-un Monde întîrziat era o probă că „eşti la zi“.

** Azi, la doi paşi de Cărtureşti…

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.