Pentru un <i>nu</i> scurt şi franc

Publicat în Dilema Veche nr. 235 din 14 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă enervează tot mai dens incapacitatea mea de a refuza scurt, franc şi clar, orice ieşire în spaţiul public. Întotdeauna lucrează un demon (atenţie! - clişeu...) care mă obligă să dau detalii, să explic persoanei - cu atît mai mult dacă e necunoscută - de ce-i spun nu la ce-mi propune. Desigur, nu-mi scapă cît sînt de caraghios. Ridicolul nu e o piedică serioasă; mă antipatizez în spaţiul public dincolo de ridicol; detest vizibilitatea, noţiune nouă de care mă apăr prost. Dacă, de pildă, sînt sunat pentru a pune pe hîrtie proiectele mele de viitor, nu pot spune nu şi gata; încep, stingherit, să transmit că nu intră în practica scrisului meu, mi se pare bombastic şi pornesc în altă direcţie: sînt superstiţios, de cum pun un titlu la ceea ce este doar în faza de creion, totul piere; demonul mă împinge să adaug ceva şi despre viitor, la care încep să funcţioneze superstiţiile. Persoana mă ascultă, nu închide aparatul, nu mă opreşte, mă asigură de toată înţelegerea ei şi mă potolesc, în fine, formulînd stereotip: "vă mulţumesc pentru gîndul cel bun". Dar nu puteam spune acest "mulţumesc, nu...", din capul locului? Mă terorizează ideea că mi-aş jigni interlocutorul prin concizia la care ţin, de altfel, ca la lumina ochilor. Cei mai mulţi nu iubesc concizia, tot aşa cum urăsc ironia. Concizia şi ironia au renume prost, o ştiu, şi nu pot sfida, cu aparatul la ureche, opinia publică. Aleg o politeţe, fie ea mai volubilă, dar, presupun, cît decît umană. În alte cazuri - cînd nu mi se cere să scriu, doar să intru în emisiune la telefon... - complic şi mai mult, fir-ar să fie: încep prin a-mi încredinţa semenul că nu e un refuz la persoana lui sau a postului, oh, nu... Argumentul cu "practica scrisului" e superflu - e vorba de două-trei-patru fraze despre... Despre Kafka sau Ioan Ovidiu Sabău, despre libertate (în trei minute!?) sau Hitchcock sau Stan şi Bran "la care ştim cît..." Aici, demonul lucrează pervers: îndeamnă la sinceritate cu spumă. Adică - "doamnă, domnule, domnişoară, credeţi-mă... e o problemă strict personală, intimă... nu polemizez cu cei care fac orice ca să ajungă în studioul dvs... îi respect pe toţi cei care au talent pentru asta, fiecare trebuie să-şi cunoască natura talentului... eu nu mă încredinţez decît hîrtiei, fără glas... e un pact, o înţelegere cu mine însumi"... De cîte ori spun: "cu mine însumi", fac un efort să nu intru în autobiografie şi nu intru, dar mă trezesc propunînd persoanei să ne întîlnim oriunde, la o şuetă, între patru ochi, fără magnetofon, fără tehnică, doar o cafeluţă... Caraghioslîcul e frapant: persoana acceptă, ne promitem o şuetă, iar mie, imediat, îmi apare în minte scena în care m-am speriat, prima oară, de o apariţie în public, să fie vreo şase decenii, unul mai obsedant ca altul. Am ajuns să fac din fiecare apel public o şedinţă la Freud, cu trimitere la adolescenţă...? Nu e în ordine, dar scena se ţine după mine, ca tatăl lui Hamlet "noaptea, pe terasă, şoptindu-mi apăsat: ŤNu ceda!»" (Am cedat o singură dată, regret, dintr-o slăbiciune pe care o numesc: flagrant delict de importanţă.) Odată mi s-a întîmplat ceva serios - de fapt, o chestie cam stupidă. După ce am refuzat, fără multe complicaţii autoreferenţiale, peste un minut telefonul a sunat şi persoana m-a rugat s-o scuz. De ce? Fiindcă a uitat să-mi precizeze ce remuneraţie voi primi pentru... şi mi-a spus suma (în euro). M-a jignit atît de rău încît am fost ironic: "Am toate motivele să ţin la fiecare euro, dar pe mine partidul şi guvernul m-au educat în spiritul dezinteresării materiale". Omul nu numai că nu a rîs, dar a vestit în tot oraşul că am rămas un comunist. Mînat tot timpul de spiritul meu şuetard, de apriga dorinţă de a comunica, l-am sunat, dar nu am dat decît de secretara lui, căreia i-am transmis, atent la fiecare vorbă, că îl rog să mă caute pentru a-i explica limitele tragice ale ironiei; i-am repetat apăsat aceste ultime cuvinte, m-a încredinţat că le-a notat şi "să stau liniştit" - fiinţa era convinsă că vorbeşte cu un nebun. Într-adevăr, boala asta de a explica politicos şi, mai ales, amănunţit un nu, mă, oarecum, dezechilibrează. Scriu toate acestea, acum - alarmat, fireşte, să nu se înţeleagă că m-aş da modest, nu, "modestia este cea mai puţin antipatică expresie a orgoliului nostru", cum bine a spus nu mai ştiu cine... - deoarece de cîteva zile mă simt dezlegat de acest blestem: am primit un telefon foarte îngrijit de la redactorul unui ziar care, după ce m-a încunoştinţat că a intrat în practica lor, de altfel de inspiraţie occidentală, să pregătească din timp necrologurile unor personalităţi aflate în viaţă, dar grav bolnave, mi-a solicitat cîteva amintiri şi cîteva opinii despre... "cu care ştim că v-aţi cunoscut foarte bine"; i-am îndrugat un nu scurt, scîncit de durere - un nu hotărît am spus din totdeauna doar războiului -, el a stăruit în detalii: "...şi la Le Monde se face aşa şi ştim că citiţi Le Monde pînă la dispariţiile de trei rînduri.." "Nu", i-am repetat ceva mai dîrz şi pentru prima oară am încheiat convorbirea fără acel stereotip "vă mulţumesc pentru gîndul cel bun".

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.