Odă picioarelor pe jos
Ne-a dat Dumnezeu picioare. Urîte! Şi le arătăm la o fustă mai scurtă şi ni le punem la spinare coborînd scări repede la maşină. Dar de ce să nu ni le folosim mai tot timpul? Intersecţiile sînt date dracului şi dimineaţa, şi seara, cînd ne vine să umblăm dus-întors, aiurea pînă la/de la serviciu. Cît ne costă s-o luăm pe jos pînă la serviciu? Cît? Să moară mama dacă nu mă bizui pe picioarele mele decît pe maşină! Tinicheaua nu mai are nici o valoare cînd o are toată lumea. După francofonie-mocofănie, am observat un trend ascendent în număr de maşini pe drumurile publice. O cretinătate de neam-prost şi-a scos tinicheaua la umblat. De ce? Că vrea să facă o oră jumătate-două pînă la un serviciu de maxim juma de oră. Avantajele mersului pe jos? Transpiraţie la subraţ, cîini vagabonzi la gleznă gata să te sfîşie, ţigănci borîte să-ţi ghicească în palmă, moşi cu barbă şi hîrtie cu înscris: "regizor român mort de foame", muieri ce vînd chiloţi, izmene, ciorapi, capoduri. În drum spre serviciu îţi faci cumpărăturile, un covrig cald, trecut prin sare-praf-noroi, dar oferit cu silă de burtosul cu aer de vrabie tîmpă pe pat de paie trecute şi răsucite la al treilea anotimp. La covrig merge un lapte sau un iaurt, vîndute cu atîta dragoste de vreo vacă de butic mic, de colţ, sătulă de mahalagii ce cumpără chiupachipsbereladoilitriseminţededovleacşifloaresuceuropeandrincs. Eh, frumos îmbălsămaţi în realitate traversaţi lumea tropăind mai veşnic ca niciodată şi fericirea vă va cuprinde brusc văzînd copacii gata-gata să cadă peste tine, maşinile ce mănîncă din trotuar peste tot, hoţii ce aşteaptă să ţi-o tragă, dacă eşti îmbrăcat mai stylish. O, dar cum pot să uit minunata verdeaţă de care te poţi bucura, care lipseşte complet. E arsă, de tîmpită ce este moare de cum pun ăia de la Spaţii verzi apă cu tulumba. Eh, vezi să nu te calce REBU, bă, păi, ce dracuâ, ţi-am zis să mergi pe stradă, nu pe carosabil, ce, te plîngi de două maşini parcate pe trotuar, păi, la energia luată de pe stradă, pas cu pas eşti mai vioi, frate! Bă, şi mai ales uite cît aer curat încasezi în fălci. Nici un pic de aer din ăsta nu găseşti în maşina ta. Nu, că mori pe stradă de toxe, noxe, ploxe, foxe, asta e! Că poţi să cazi într-un canal... bă, daâ cînd dai cu maşina într-un canal deschis, cum e? Păi, cînd cazi cu trupul, mori... cînd eşti pe patru roţi plîngi după bani. Aşa că muritul e mai simplu decît scosul banilor din buzunar, jenantule. Aşa că, prostule, care faci un pas pe jos, du-te dracului din calea mea, vreau să scap de tine, ca să merg numai eu cu maşina. Acest articol este o propagandă la mersul pe jos, în care tu să-ţi prinzi gîtul fraier. Îţi dai seama... cu cît e un fraier mai puţin pe drumurile publice, cu atît eu ating 10 kilometri pe două ore mai repede. Du-te-n mă-ta pe jos, cititorule! Fă gaură! Trec eu!
