O realizare incontestabilă: io!

Publicat în Dilema Veche nr. 107 din 9 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prin '45, Eugène Ionesco îşi motiva decizia de a părăsi România prin refuzul detestabilei întrebări naţionale: "Ştii cine sînt eu?". Nu mai voia s-o audă, o considera un argument capital pentru a fi dezgustat decisiv de ţara lui şi oamenii ei. Pentru el, "Ştii cine sînt eu?" nu era un fleac de vorbă, "o chestie" peste care se putea trece; nu se temea că exagerează, era o exasperare cu care nu înţelegea să negocieze în spiritul acelui îndemn, nu mai puţin românesc: "Tache, Tache, fii cuminte!". Nu. Nu mai putea fi cuminte, cu minte. În - pare-mi-se - ultimul său articol trimis de la Paris Vieţii Româneşti (i-l dădusem în copie, cu cîteva zile înainte de 22.12.1989, lui Mircea Nedelciu, care îl citise siderat de, vorba lui, "simplitatea adevărului..."), Ionesco nu făcea nici un fel de politică "la zi", nu se referea la nici un partid, la nici un ARLUS, nici la pace şi nici la război - el era obsedat, covîrşit de o supremă groază: să-i fie dat să audă, iar şi iar, la orice colţ de stradă, acest abominabil "Ştii cine sînt eu?". Cu hazul ei de atîtea ori atroce, viclenia istoriei ne sileşte să recunoaştem - cu obiectivitate! - că ani şi ani de zile nu ne-a mai încercat groaza ionesciană. Nici "sub Dej" şi, mai ales, nici "sub Ceauşescu" nu a mai fost cazul să răspundem la această întrebare. Ea nu se mai formula, se subînţelegea. Ştiam cine era "eu"-l, unul singur, inutil de precizat la cît era de slăvit. Ca în clasicul banc cu Bulă: profesoara vrea să explice copiilor ce înseamnă măreaţa idee a grijii-faţă-de-om şi, din fundul clasei, agitînd două degete, Bulă izbucneşte: Tovarăşă profesoară, pot să vă spun cine e omul? La ora actuală, indiferent că dl Jonathan Scheele sau Raportul de ţară o vor percepe, dacă există un domeniu în care democratizarea este incontestabilă, în România acesta nu poate fi decît cultul propriei personalităţi. Comprimată de "al patriei erou printre eroi", eliberată şi ea în numele sacrosanctei libertăţi de expresie, ancestrala întrebare şi-a regăsit energia, ba mai mult decît atît: nici nu mai e nevoie să fie rostită în întregime - e suficient să spui "eu" sau, mai nou, mai năpraznic, "io", acel "io" voievodal şi, imediat, eşti şi ştiu cine eşti! Dacă odată, la pogorîrea păcii după "al doilea mondial", într-un poem celebru, se scria pe toate zidurile, străzile, furnalele, cuvîntul "libertate", azi, pe toate teleecranele - singurele locuri unde un om poate zice că există! - "eu" şi "io" se lăfăie cu o naturaleţe de balamuc, perfect comunicabilă în termenii cei mai pedeştri: cum să nu ştiu, nene, cine eşti? Eşti justiţiarul, eşti tribunul, "nebunul de Gigi", eşti preşedintele Ligii, eşti mi(e)luţul, eşti Napoleon, eşti Cuza, eşti angoasatul perpetuu şi pertœ, eşti uimitul, eşti incoruptibilul, eşti deposedatul, eşti reşapatul, eşti tot satul, eşti indignatul, eşti frustratul, eşti Statul, eşti nevinovatul. Mai ales nevinovatul. Toţi - cu fiecare "io" exploziv - sînt inocenţi; nu există timidul, nu există discretul, pudicul, ăştia sînt din alt basm, ăla cu 7 pitici, nu mai trăim în basme, nu mai avem pitici. (E un consens general; nu te da pitic!) Albă ca Zăpada - fie ea mironosiţă, apasionată, avocată, apucată - e, în cele din urmă, o bărbată egolatră, tot mai grandomană. Noutatea benefică - în proporţie de 90% - constă în aceea că răspunzînd muteşte, dar spontan la "Ştii cine sînt eu?", nu mai trăim sub nici o ameninţare urîtă. Groaza ionesciană, să fim drepţi, a dispărut. Sîntem într-o crescîndă şi năvălitoare comedie. La Woody Allen, toată lumea zice "te iubesc!", la noi toată lumea telelumea spune "io!". Vehemenţa megalomaniei, deloc misterioasă, instituie un regim al caraghioslîcului pe cît de nevropat, pe atît de democrat. Mulţimea asta de caraghioşi are şi ea ceva de spectacol ionescian, la urma urmei. Am tăria să spun că, din cauza ei, nu sînt dispus să emigrez în Bahamas. Sînt, ca de obicei, prea tolerant? Da, dar am telecomandă şi liniştea că nu mi-am întrebat niciodată vreun semen dacă ştie cine sînt eu; i-o voi spune concis, dîndu-i cu ceva în cap celui ce ar veni - Doamne fereşte! - să-mi confişte telecomanda.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Parteneri

pensionar jpg
Ce este pensia socială și cine o poate primi
Pensia socială sau indemnizația socială pentru pensionari este un beneficiu destinat să sprijine persoanele vârstnice care nu au o pensie suficientă sau care, din diverse motive, nu au contribuit suficient la sistemul de asigurări sociale pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă.
shawarma 4029889 1280 jpg
Cine a inventat, de fapt, shaorma? Povestea celui mai iubit preparat turcesc care a cucerit lumea
Puține preparate de tip fast-food reușesc să treacă testul timpului, granițelor și culturilor la fel de spectaculos cum a făcut-o shaorma. Astăzi, o găsim peste tot – de la străzile aglomerate din București și Berlin, până la restaurante elegante din Dubai sau New York.
petrila drona jpg
Cum se vor acorda autorizațiile de construcție propuse în noul pachet de austeritate. Ce rol vor avea dronele
Ultimele propuneri din măsurile de austeritate, cele care taie posturi și salarii în cadrul reformei administrative, vizează și acordarea autorizației de construcție și verificarea cu drona a măsurătorilor imobilelor ridicate cu sau fără autorizație.
Bani castig FOTO Shutterstock jpg
Joburile în care românii simpli câștigă cât un director la stat: „Cel mai bine plătit ia 11.000 de euro pe lună, iar cel mai prost 6.000”
Româniii sunt printre europenii cu cele mai mici salarii și cu un nivel de trai scăzut, dar asta nu înseamnă că nu există conaționali care sunt plătiți regește. Iar pentru asta nu trebuie să fie fotbaliști, politicieni sau staruri de cinema.
rapid fb jpg
Calendar 21 iulie: 1969   Neil Armstrong și Edwin „Buzz” Aldrin au devenit primii oameni care au pășit pe Lună jpeg
21 iulie, ziua în care astronauții Neil Armstrong și Buzz Aldrin au devenit primii oameni care au pășit pe Lună
Pe 21 iulie 1969 astronauții americani Neil Armstrong și Buzz Aldrin au pășit pentru prima dată pe Lună în cadrul misiunii Apollo 11 marcând un moment istoric în explorarea spațiului și un pas major pentru știință.
santuri colmatate (4) jfif
Cum ajung românii să-și facă rău cu mâna lor. Nepăsarea costă scump când plouă: drumuri distruse, culturi stricate și gospodării inundate
În multe comune, șanțurile de scurgere a apelor sunt înfundate cu vegetație, nămol și gunoaie. Pâraiele, la rândul lor, sunt colmatate. Așa se ajunge la situații aberante în care cursuri de apă aproape secate ajung să inunde curți și să distrugă drumuri.
Donald Trump și Vladimir Putin FOTO AFP
Trump amenință, dar Moscova nu se teme. Trei direcții ignorate | ANALIZĂ
Donald Trump a transmis un avertisment deloc subtil Kremlinului: dacă Rusia nu acceptă un acord de pace în termen de 50 de zile, se va confrunta cu „tarife secundare devastatoare”.
pinguin gentoo inconjurat de aisberguri în Antarctica shutterstock 2097677986 jpg
Antarctica, miza tăcută a marilor puteri. Ce se va întâmpla după 2048
În timp ce lumea urmărește cu atenție tensiunile în Arctica, la celălalt capăt al planetei se conturează un joc geopolitic mai discret, dar cu implicații strategice cel puțin la fel de importante.