O făclie de Paşte de I.L. Caragiale
Se termină: "" Leiba Zibal, zise hangiul cu tonul înalt şi cu un gest larg, merge la Ieşi să spună rabinului că Leiba Zibal nu-i jidan... Leiba Zibal este goi... pentru că Leiba Zibal a aprins o făclie lui Christos! Şi omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care ştie că la un drum lung nu se porneşte cu pasul pripit". O făclie în trei cuvinte: răzbunarea moarte n-are. Doar să nu te înnebunească. Povestea: Leiba a făcut munci mai mici şi mai mari. A leşinat însă o dată şi şi-a pierdut locul preferat. Ei, dar uite, căsătorindu-se cu Sura, dădu norocul peste el. Preluă hanul de la Podeni al fratelui acesteia şi începu să facă cheag. Într-o zi însă angajă un rumân, Gheorghe. Sluga era urîcioasă, ca locul. Sluga îl ameninţă, ridică mîna la Sura borţoasă. Ei, aşa nu se mai putea şi Leiba îşi luă curaj şi-l dete afară pe Gheorghe. Rumânul însă nu se lăsă şi-l ameninţă cu o răzbunare taman de Paşte. Şi cum Leiba se simte fragil... nu era un om curajos niciodată, îşi aşteaptă cu înfrigurare pedeapsa. Şi din amorţeala zilei, pustietatea locului, gîndurile negre, lui Leiba îi vine un plan nebun de răzbunare. Şi cînd banditul veni împreună cu alţii, Leiba îi prinse mîna în poartă. O mai fi întreg la minte sau nu Leiba? Ce mai contează. Caragiale îşi rîde un pic de firea lui Leiba care a trecut de la frică paralizantă la nebunie tranchilizantă. Şmecheria textului: traseul cuvintelor cheie " friguri, pică leşinat, răbdarea osteneşte soarta rea, friguri de baltă, oameni pricinoşi, ameninţarea, Iudă!, Noaptea Paştelui, Gheorghe, "La vederea acestui fenomen, Zibal tresări... prin ochii lui scăpărase o inspiraţie excentrică", "mijea de ziuă". SMS, head-uri de bloguri şi scrolluri de televiziuni: Gheorghe... Noaptea Paştelui... Tîlhari... Ieşii... O crîşmă în miezul tîrgului... O dughiană veselă, care merge bine... Sănătatea. Atavismul... Alcoolismul cu urmările-i patologice... Viţiul de concepţie... Deformarea... Paludismul... Apoi nevroza! Atîtea şi atîtea cuceriri ale ştiinţei moderne... Dar cazul de reversie! Darwin... Haeckel... Lombroso... Business: România n-are un muzeu al ororilor şi torturii. Acolo felul în care Leiba l-a terminat pe Gheorghe e la loc de cinste. Plus, un traseu al hanurilor din literatură. Moara cu noroc, hanul de la Podeni, hanul Ancuţei pot atrage turişti, fără doar şi poate. Mişto: "o limbă îngustă de herăstrău trece prin borta întîia şi începe să ronţăie în mişcări dese şi regulate... Planul era uşor de înţeles: patru borte în patru unghiuri ale unui pătrat; între ele herăstrăul trage liniile; în centrul pătratului s-a înfipt sfredelul mai dinainte; cînd bucata va fi cu totul dezlipită de trupul întreg al lemnului, se trage-afară; prin golul rămas, o mînă puternică se introduce, apucă bîrna, o dă într-o parte şi... goii sînt la Leiba în casă. Şi acelaşi sfredel, peste cîteva minute, are să fie instrumentul casnei lui Zibal şi a tutulor ai lui... Doi gîzi or să ţină victima răstignită jos, şi Gheorghe, cu călcîiul pe pîntecele ei, o să vîre încet, ca în blana de lemn moartă, sfredelul în osul viu al pieptului, adînc, mai adînc, pînă să atingă inima, pe care s-o oprească din zvîcniturile-i nebune şi s-o ţintuiască pe loc! O sudoare de moarte scăldă tot trupul lui Zibal; omul se-nmuie din încheieturi şi încet se lăsă să cază în genunchi, ca o vită ce-şi pleacă sub lovitura din urmă grumazul, pătrunsă ca de acuma ea însăşi trebuie să se părăsească pe ea însăşi.
