Mitocanercedes Bucureşti

Videanu cu faţa aia de Mercedes fără aer condiţionat m-a lovit drept în şira spinării. Fiindcă nu am luat decît două staţii autobuzul lui de şmecher ca să mă conving cît de tîmpit e să fii tîmpit. Adică, dai o labă de bani pe nişte autobuze şi nu le iei şi aer condiţionat? M-am sufocat în Mercedesurile alea, în blănurile alea de samur pe vreme de vară. De fapt, situaţia asta nu e departe de o realitate simplă: mitocanul cînd îşi ia tablă de tablă, ce face? Se laudă, mama ei de viaţă! De aia umblă Mercedesuri de juma de stradă şi la mitocanul de rînd, că e mitocan cu numele, dar e mitocan în interiorul lui de maşină. E, să trecem peste detaliile unui lux cretin la care ori nu ne pricepem, ori nu pricepem de ce Băsescu, Videanu au lucrat aşa pe deasupra cu Capitala, că nimic nu au dus la capăt... cîinii, barăcile şi altele, şi altele, şi circulaţia, şi licitaţiile la asfalt date Golden Pliscului, bă, dar micii nu au gînduri mari, ce mă bag eu în linsul-plînsul lor? Să-mi văd de lungul autobuzului fără aere, că de mult nu mai umblasem prin autobuz. Un cot în rărunchi îmi trage o babă, eu stînd agăţat de o bară. Şi baba nici nu se uită la mine, se plînge ca proasta că e şchioapă. Ce gura mă-sii să fac cu baba aia? Sînt ieşit din practica autobuzistă şi nu ştiu cum să reacţionez. Mă încovoi de durere, în timp ce un moş strănută şi mă îmbăloşează de la cot la degete. Animalul e trecut prin războaie, e omorît de comunism şi urcat în Mercedes ca să mă umple de microbii lui scîrboşi. Niciodată viaţa n-a fost mai frumoasă, decît în momentul în care în timpane aud o melodie cretină: "Oficial mi-e bineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!". Am vrut să-l bat pe ăla din difuzoare, dar nu-l puteam apuca de gît, de nimic. Avea toate alea mici, era într-o hăinuţă, din care ieşea un căpulete, pe care stătea o pălărioară şi sub care ar fi mers doi pumni. Eh, dar poţi să stai şi să te lupţi degeaba? Nu, vine imediat o domnişoară cu scurta în buric, cu urechile pline de doape, într-una înfundase şi dopul mobilului, şi dopul unui walkman. Bă, tată, mamă, puţea a parfum dulce să leşin acolo. Dulceaţă una şi una şi un iz de nespălat, uhhhhhhhhhh, mi-era milă de mine. Lume de Mercedes! Şi dacă izuri bat în geam şi mi se cutremur vizualurile în cap, îmi iau un cot în cap de la o gagică groasă ce se ridică din fotoliul Mercedesului. Bă, şi dacă nu l-am prins şi pe unul, tînăr, viitorul ţării, în braţe, cu tot cu Libertatea ce-o citea, nu s-a încheiat mizamplasul.