Mihaela Stăncescu (3)
Cred că am perioade aşa, cînd... Acuma citesc cărţi. Îmi plac foarte mult. Am citit Conversaţie cu Dumnezeu, Despre Rai . Cum să spun - mă atrag lucrurile astea, care pe vremea lui Ceauşescu nu erau... Şi am avut întotdeauna - cum să zic - parcă îmi răspund la întrebările pe care mi le-am pus eu, aşa. Ce întrebări? Deci ce se întîmplă pe pămînt, de ce trebuie să trăim, de ce... Crezi că ştii de ce trăieşti? Care e rostul tău? Da, din cărţile pe care le-am citit pînă acuma... Şi care ar fi? Puterea care există - şi noi o numim Dumnezeu - n-avea nevoie de materializarea asta, dar, totuşi, a vrut să se cunoască, deci, cum să zic, ca la şcoală - cînd ştii teorie, dar practica n-o ştii. Şi el ştia, teoretic, cine e, că-i perfecţiunea, că nu ştiu ce, dar a vrut practic să vadă cum se poate exprima, cum poate evolua, să se ridice şi începe să evolueze şi să se ridice spre lumină, către... de unde a pornit, către totul ăla care a pornit şi s-a materializat restul. Dar rostul tău personal? Rostul meu personal... Nu ştiu, în viaţa asta se pare că noi ne alegem părinţii şi drumul în viaţă. Totuşi, ca să evoluăm către cunoaştere, către adevăr, către lumină. Şi tu mergi către acest drum? Mai mult sau mai puţin. Şi de asta cred şi în reîncarnări, trebuie deci, nu într-o singură viaţă poţi să evoluezi. Şi personalitatea o ai alta şi casa unde te naşti şi posibilităţile de a învăţa şi a merge mai departe şi a te pregăti mai bine. Deci, multe variante pot fi ca să afli cît mai multe. Crezi că ai avut mai multe reîncarnări şi vei avea mai multe reîncarnări? Şi voi mai avea, da. Viaţa ta e, aşa, liniară - te duci la serviciu, te întorci acasă sau mai ai şi alte întîmplări? Nu, dar am intrat acum şi m-am implicat în Zepter, acuma mă bate gîndul în altă parte să mă implic, la altă... Nu ştiu, n-am... N-ai reuşit să vinzi? Da, n-am reuşit să vînd. Ea, mă rog, poate a fost motivată, poate are şi altă fire. A fost şi motivată ca să cîştige, să aducă banii în casă. Şi eu, mai puţin, aşa, mai mult cu... ştiu eu... spiritual mai mult, aşa sau emoţional, artistic. N-am fost aşa, gata-gata, îmi trebuie bani. Gabi, sora mea, e aşa. Cred că a ştiut dinainte ce drum să urmeze. Telenovele? Da. A fost un film, un serial italienesc, Miracole care mi-a plăcut foarte mult. Deci, o familie de medici şi, deci, fata familiei, adică, cum să zic, s-au schimbat trei sau patru perechi tinere, deci, întîi fata care a fost doctor şi a... mă rog, povestea cu peripeţiile ei pînă s-a îndrăgostit de... ţinea la un bărbat dar, mă rog, pînă s-au căsătorit a durat, a trecut prin mai multe, era căsătorită cu altul şi iubea pe altcineva şi, tot aşa, au mai fost, deci, încă trei sau patru perechi care au avut şi ele, deci, fiind, lucrînd tot la clinica Life şi, mă rog, legat şi de... şi cu pacienţii de acolo care erau, dar şi viaţa lor personală care, deci, o fată care se angajează şi descoperă că doctorul cu care lucrează, fiind mai în vîrstă, de fapt era tatăl ei. Maică-sa a dat-o la o familie, că, deci, s-a întîlnit cînd erau studenţi, el a trebuit să plece, că-l chema acasă, ea rămăsese gravidă, dar nu i-a spus lui, iar fetiţa a încercat s-o crească şi n-a reuşit, fiind încă studentă. Şi pe urmă a dat-o la cineva. Şi după ani, după ani, revine aici, aşa, ca s-o caute, s-o găsească. Şi, la început zice: dacă mă respinge? Dacă a avut aşa o... Şi, mă rog, toate întîmplările care au decurs pînă cînd a reuşit să-şi cunoască fata şi să-i spună cine e tatăl ei. Şi tot aşa, nişte poveşti, cum să zic, din realitate... (din volumul în curs de apariţie) istodor- http:// www.facemcatavencu.ro / blog.php?id=20
