Mihaela Stăncescu (1)
Mihaela Stăncescu, vecina mea de la etajul şase, fiica lui nea Stăncescu. Nu, Mihaela nu avea nici o legătură cu mama, nici cu mine, de fapt. Dar locuia lîngă noi. Şi mi-am dat seama că mama nu stabilise, douăzeci de ani, decît o relaţie de bună ziua cu vecina de lîngă uşa ei, mama Mihaelei. Curiozitatea m-a împins să văd ce oameni locuiau lîngă mine. "Ştii, Genu, eu scriu poezii. Cum am auzit că lucrezi la ziar, poate ele sînt publicabile." Citesc "Meditaţia", dedicată lui tanti Nuţi: "Cu durere şi cu chin Împlinim acest destin Cu bucurie, dar şi cu tristeţe Aici învăţăm poveţe. Împlinire şi destin... Oh! Ce viaţă! Oh! Ce chin! Dar şi cînd reuşeşti deplin... Trecem prin această lume, Să înfăptuim minune, Către soare să-nălţăm Spiritul să-l îndreptăm. Spre lumină, spre căinţă, Spre adevăr şi umilinţă. Multe-n lume să lăsăm Şi altele să reparăm. De ce oare ne lovim! Cînd trebui să ne ferim Altora a face rău Pe noi să ne vătămăm. Cum te-ai apucat de poezie? Deci, de poezii m-am apucat, mă rog, le-am zis... la zilele unor colegi, să scriu pe felicitare, să fie aşa, mai deosebit, să scriu ceva versuri, ceva, despre colege, despre anotimpul în care-şi serbează ziua. Şi pe urmă, în 2000, în ianuarie, m-am gîndit, deci, am o mătuşă la Olteniţa care e singură, i-a murit soţul, şi m-am gîndit la ea şi, gîndindu-mă la ea, am scris o poezie. După aceea am dat titlul şi mi s-a părut... Bine, am mai arătat-o şi-am mai dat-o la colegi şi mi-a zis un preot că i s-a părut cam pesimistă, dar i-am zis că am fost realistă, nu ştiu, cred că merita cum am intitulat-o. Şi aşa, am scris pentru un coleg, pentru altul şi ...mătuşii m-am gîndit să-i fac o bucurie, să-i fie deosebit. Mă gîndeam să-i scriu o felicitare, dar, pînă la urmă, i-am dat-o de un Constantin şi Elena. I-am scris-o şi i-am dat-o. Aşa, cum să zic, ca să fie o mîngîiere pentru ea, ca să fie. E singură, deci ea nu are decît din partea soţului, dacă să zic aşa, rude acolo şi e mai aşa, cum să zic, e mai demoralizată. Cînd eşti singur, parcă mai greu trece viaţa. Şi cred că asta a fost. Ce te inspiră? Nu ştiu, noaptea, aşa, sau cînd e linişte sau, cum să zic, mă gîndesc la problema respectivă. Aşa e din clasa a opta, sau cînd am scris cîte o poezie de martie, aşa, de mărţişor. Am început să am lectură, foarte multă poezie, hm, aşa şi-aşa, dar n-aş putea să spun ce... Mă gîndesc, deci, la un subiect, la ceva şi... Cum se împacă contabilitatea cu poezia? Contabilitatea... acolo trebuie să fii atent la înregistrări, la asta... nu. De fapt, cum se împacă şi cu matematicienii, cu doctorii, că şi ei mai au aşa... nişte momente cînd produc... I-am arătat şi unui psiholog, doctor, şi a zis că "eşti mai sensibilă" şi, mă rog, nemulţumirile mele interioare m-au făcut să mă exprim într-un fel, să produc şi ceva artistic, ştiu eu? (din volumul în curs de apariţie) istodor- http:// www.facemcatavencu.ro / blog.php?id=20
