Maşina nu e un lux, ci o necesitate
A spus-o marele bou din noi şi aşa ne-am trezit fiecare şi bou, şi cu cîte o maşină. Dar nu ne-a trecut prin minte să ne ducem în faţa Primăriilor şi să ne dăm cu capul de o cerere: "Subsemnaţii, faceţi ceva că murim dracului!". Numai în Bucureşti s-au vîndut 20.000 de maşini în plus din septembrie trecut pînă acum. Cum poţi să te mai strecori? Cum poţi să mai mergi cu maşina? Dimineaţa de la ora 7, pînă la 10 şi seara după ora 4, pînă la 9 e imposibil să mergi fără trei ore de aşteptare şi înaintare de melc spre Militari, spre Tineretului, spre Titan, spre Drumul Taberei, spre Băneasa, spre Colentina, spre Pantelimon. Zi de zi, aceleaşi ore pe care le stăm în supercoşciugele noastre de la 10.000 de euro în sus. Care este şmecheria? Bă, te mişti, uită-te cum e trotuarul, uită-te cît de jegos este metroul, uită-te că nu se poate merge cu tramvaiul şi autobuzul! Uită-te, cască ochii, spun automobiliştii, dar la fel de mişto este că automobiliştii, prin nesimţirea care-i caracterizează, nu se gîndesc să protesteze. Niciodată nu veţi vedea un protest al automobiliştilor civili. Un doctor cu un muncitor, cu un manager, cu un media researcher, cu un administrator de blog să meargă la lupta cea mare ca Videanu şi ai lui, să nu mai facă tîmpenii cum au făcut ani de zile, ci să găsească soluţii mai repede. Nimic, nici o revoltă, nici o găină mai mult dată peste groapa infernului de tinichele din oraş. Aţi văzut, nu se poate să nu fi văzut, un cortegiu funerar prin oraş. E cam aşa: sîntem prinşi în cortegiu în fiecare zi, de două ori pe zi. Şi mergem unde nu e întristare şi suspin... spre moartea timpului liber pe care-l avem. Timpul liber ni-l petrecem în maşină. Şi cînd se mai închid nişte străzi... ah, nu ştiţi, ba ştiţi, mulţi v-aţi luat-o peste ochi, că e oprită circulaţia pe la Budapesta, pe la 1 Decembrie 1918, pe Petricani, acolo nu sînt gînduri de prealărgire a şoselei, ci cîrpă de şters acelaşi spaţiu pe jos. Nici un pic de cap nu are Vidul nostru. Nu are, bre, ce să-i ceri? Nu a avut Băsescu. Se umple Golden Plisc, dar ei pentru lumea în care trăiesc nu fac nimic. Nimic. Deci, cred eu că trebuie să murim cu toţii în maşinile astea, ca să se nască unul care să aibă o idee ca generaţiile viitoare să nu mai moară în maşini, pe stradă. Vom îmbătrîni ajungînd de acasă la serviciu şi viceversa. Şi vom fi foarte, foarte mulţumiţi că ne-am atins scopurile în viaţă: maşină, casă, bani, serviciu şi o moarte confortabilă în maşină.
