Lettre Internationale 66
De cîte ori apare un nou număr din Lettre Internationale, ediţia română, am plăcuta senzaţie că "mă deprovincializez", că pot citi o revistă cu adevărat "fără frontiere". Nu doar pentru că paginile ei conţin o combinaţie savantă între autori români şi străini, între scriitori, sociologi, istorici, filozofi, jurnalişti şi alte felurite specii de lucrători cu spiritul, dar şi pentru că - deşi trimestrială - Lettre Internationale e mereu în actualitate. Nu actualitatea ziarelor şi telejurnalelor - pentru care fundamental este "cine dă primul o ştire" - ci actualitatea mai profundă şi mai substanţială a oamenilor şi a problemelor lor. Ca toate revistele bune, Lettre construieşte o actualitate, care nu constă într-o simplă "suită de fapte şi de evenimente", ci în ecourile pe care acestea le produc în spaţiul public, în viaţa şi în conştiinţele oamenilor, în sfera culturală. Numărul 66 (vara 2008) se deschide cu a treia parte a "Exerciţiului de sinceritate" semnat de Ion Vianu: despre primăvara anului 1977, practica internărilor psihiatrico-politice, presiunile Securităţii şi arestarea lui Paul Goma. Aharon Appelfeld, scriitor născut la Cernăuţi, spune "Povestea unei vieţi". Un eseu de Adam Michnik ("Ultraradicalii revoluţiei morale", preluat din cel mai recent volum al său, În căutarea sensului pierdut, 2007) analizează cîteva episoade ale Revoluţiei franceze pentru a ilustra o temă des invocată în ţările ex-comuniste: "revoluţia morală". Cel care a scris atît de interesant despre frumuseţea "gri" a democraţiei nu poate fi de acord, desigur, cu necesitatea unei "revoluţii morale". Pornind de la modul în care a caracterizat Macauley Trevelyan Actul de Toleranţă ce a însoţit Declaraţia Drepturilor de la 1689 ("o cîrpeală bizară de compromis, absurd şi raţiune politică"), Michnik încheie astfel: "Noi, nemulţumiţii din secta veşnicilor nemulţumiţi şi speriaţi, visăm ceva asemănător. Nu dorim alte revoluţii morale, strîngerea hăţurilor, comisii speciale pentru urmărirea duşmanilor virtuţii sau ordinii divine, liste ale proscrişilor, ale suspecţilor de duşmănie şi candidaţilor la suspiciune. Noi, nemulţumiţii, visăm tocmai la o asemenea cîrpeală de compromis şi raţiune. Noi, nemulţumiţii, nu vrem alte revoluţii în ţara care încă nu şi-a revenit după cele anterioare". Felicia Antip scrie o documentată evocare a anului 1968, ilustrată cu graffiti de pe zidurile Parisului şi însoţită de cîteva fragmente din disputa care a avut loc între Milan Kundera şi Vaclav Havel pe tema "destinului ceh". Un dialog între B. Elvin şi Gabriel Dimisianu ("Generaţie şi creaţie") evocă lumea literară şi gazetărească a deceniilor comuniste. Alexandru Al. Şahighian relatează ce s-a întîmplat la Berliner Festspiele. Un reportaj-eseu scris de Paulo Moura descrie "Portugalia văzută de pe a doua şosea importantă a ţării", un altul ("Mexico - pîinea cea de toate zilele" de Henriette Dushe) povesteşte despre viaţa de periferie din Ciudad de Mexico. Tariq Ali (în "Fiica Vestului") relatează detaliile întoarcerii lui Benazir Bhutto în Pakistan şi descîlceşte ghemul complicat al asasinării sale. Excelente pagini literare sînt semnate de William Trevor, Doris Lessing, Lidia Jorge şi Paulo Lins. Avem iarăşi şi noi, dilematicii, "oamenii noştri" în sumarul acestui număr: Mădălina Şchiopu scrie despre "Viaţa de artist, varianta helvetică", iar Luca Niculescu face o interesantă alăturare între lecturile sale şi emisiunile de radio şi TV pe care le realizează. ( M. V. )
