<i>Jurnalul</i> în ziarul meu strict personal

Publicat în Dilema Veche nr. 155 din 26 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Februarie 1997. Mă sună Horia-Roman Patapievici, "mă simt rău, sînt zguduit, Radule, după Jurnal, nimeni nu mi-a spus vreodată că evreii, sub Antonescu, aveau raţia de pîine cu o sută de grame mai mică decît românii... Mi-e ruşine ca român şi creştin... Îţi cer iertare!" "Dar nu e asta problema, Horia, în 1997..." Dar care e? Pleacă pentru o lună în străinătate şi vom discuta cînd se întoarce. "Dar încă o dată, Radule, iartă-mă"... Eugen Negrici, la TVR: "Jurnalul îmi distruge mitul democraţiei interbelice. Pentru prima oară mi s-a făcut ruşine de poporul meu, de intelectualii lui, de şovinismul lor". Lena Constante, tot la TVR: "Sebastian avea o extraordinară capacitate de iubire... l-au nenorocit Nae Ionescu şi dragostea lui (ca şi a soţului meu) pentru România". Dan C.-ul aduce în discuţie un tînăr care nu mai vrea să audă de Eliade, atîţia camilieni sînt în stare de şoc, cioranişti şi rebrenişti "nu-şi revin". Cea mai tare situaţie - un anticamilian notoriu mă ţine - pe stradă - de un nasture al paltonului, extrem de încîntat: "Ce zici ce face Sebastian din Camil al dumitale?". "Orice ar face, Ladima iese foarte bine... (şi la ochii lui stupefiaţi)... Camil i-o spune odată: ŤE în tine ceva din Ladima» şi Sebastian nu scrie decît atît: ŤCamil ştie ceva»." Cu Ionescu e cel mai simplu: el iese atît de bine fiindcă mama lui e evreică! Există un asemenea partid de gînditori. Hemiplegică între dreapta şi stînga - singura problemă a culturii noastre politice - blocată între legionarii care au stat "doar 4 luni la putere" şi "comuniştii care au stat 40 de ani", cititorimea nu e frapată de continuitatea vieţii intelectuale româneşti în ultimii 70 de ani, de acest spectacol al oportunismelor isteţe şi al maniheismelor patetice în care conştiinţele mai mult sau mai puţin bolnave caută, pe culmile exagerării, soluţia acomodantă la "melo"-ul care aspiră mereu la tragic, pentru a sfîrşi în farsă. Cu deosebire democratismul lui Sebastian nu pasionează. Aceasta e problema pe care aş vrea s-o discut cu H.-R.P. Aprilie 1997. La o serată a lui Iosif Sava, H.-R.P. - întors din călătorie - nu poate trece peste atitudinea lui Sebastian faţă de Armata Roşie eliberatoare; cum a fost posibil să vadă în ochii unui soldat sovietic "o sălbăticie candidă"? - e inacceptabil. Postdatăm totul? Prost datăm. Să nu fi ajuns la ziua de 31 august 1944 cînd Sebastian intră în redacţia României libere şi nu o suportă? "În trei zile, am înţeles că intru într-o redacţie terorizată de conformism. Nu, nu. Mai bine scriu piese de teatru... Imbecilitatea îndoctrinată e mai greu de suportat decît imbecilitatea pură şi simplă." Nici un scriitor român - indiferent de mărimea talentului şi de "rasă" - nu a avut instinctul şi tăria lui în a refuza prompt conformismele de dreapta şi stînga, imbecilitatea îndoctrinată, strămoşescul antidemocratism. Evreitatea lui să obscurizeze această dimensiune? La 16 septembrie 1944 stă scris "singurul adevăr": "E un înspăimîntător spirit de conformism, nou ca orientare, vechi ca structură psihologică. Dar, peste toate astea, rămîne singurul lucru adevărat, singurul care valorează şi acoperă tot restul: nemţii au crăpat". În 1997, după 50 de ani, e un adevăr incomplet - dar şi vinovat? Deranjant? Pînă la ignorarea lui? Un adevăr, înţeleg, fără vibraţia celuilalt, la zi: a crăpat URSS-ul! Dar sînt incompatibile? O veche structură psihologică rezistă pînă azi: oportunismul în maniheism... Şi să nu se fi ajuns la ziua de 20 septembrie, cînd "Vivi" (C. Vişoianu, prietenul său liberal...) îi explică - proaspăt întors de la Moscova - între patru ochi, căci nu îndrăzneşte s-o facă publică, "amărăciunea": "Acolo nu e libertate... Nivel material şi intelectual scăzut. Mare ignoranţă - şi mare mizerie." Şi urmează o frază-cheie: "Înclin să-i dau dreptate lui Vişoianu - şi pe urmă mă opresc". Iată tangajul celor două idei: "E o lume (în URSS - n.mea) fără rafinament. Tot ce am iubit, discreţia, eleganţa morală, ironia, respectul ideilor, sentimentul estetic al vieţii sînt imposibile într-o asemenea lume care rezolvă alte probleme mai imediate: foamea, frigul..." Aşa credea el, în ’44, că acolo, unde nu ar fi putut trăi, oamenii totuşi "urcau greu din mizerie spre oarecare civilizaţie elementară". Scepticul rafinat nu se dă învins; el emite, normal, imediat un "poate": "Poate că ne şi amăgim cînd credem că setea noastră de libertate este una şi aceeaşi cu a marilor mulţimi. Nouă ne trebuie libertatea lui Montaigne: o libertate de intelectual care îşi apără singurătatea. Ţăranii, muncitorii - oamenii "din gloată - au cerinţi mai simple, mai tari". "Naivul!" - e tot ce-mi vine să-i spun, sever, aşa cum şi el era sever cu naivii. Încă punem prea multă duioşie cînd numim naive atîtea inteligenţe, pentru a le ocroti inocenţa. Nu mai e cazul, după cîte am trăit în vremurile care au făcut şi din inocenţă o vinovăţie. Un camion, la nici un an după discuţia cu Vivi, i-a îngăduit, strivindu-l, să nu măsoare cît de catastrofică urma să devină şi naivitatea lui. Cît a mea, cît a noastră, a celor care, de pildă, am plîns la moartea lui Stalin (precum el, la dispariţia lui Nae Ionescu). "Cum ai putut să plîngi la moartea lui Stalin? De neiertat ar fi să plîng a doua oară." Pentru mine, defanatizarea antimaniheistă e cea mai fertilă experienţă din tot ce am trăit. În Orizont nr. 2/97, Vasile Popovici semnează un articol extraordinar, intitulat "Evreitatea mea": "Citind Jurnalul e imposibil să rămîi acelaşi. Problema evreiască devine problema ta". E exact, e admirabil spus, unde să-l caut pe Vasile Popovici, să-l îmbrăţişez? Hai, hai, termină cu sebastianismele!

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic