<i>Golden Gate</i> şi fratele lui Rimbaud
Faptul că India a fost ţară invitată, în ultimii ani, la mai multe tîrguri internaţionale de carte - recent, la Salonul de Carte de la Paris - a însemnat în primul rînd structurarea unui program editorial în ţările-gazdă, publicarea sistematică a literaturii indiene în traduceri noi, cele mai multe nu din engleză (cum se făcea adesea), ci din limba originalului, fie că aceasta era hindi, urdu, tamul sau gujarati. Dar a mai însemnat şi punerea în discuţie a situaţiei cu totul unice a literaturilor din India, publicarea în cele mai importante reviste culturale nu doar a unor interviuri şi extrase din noile cărţi ale autorilor indieni, ci şi prezentarea lor de către scriitori, filozofi, intelectuali europeni. Numărul pe martie al revistei Magazine littéraire a fost, astfel, dedicat zeului Ganesh, figură protectoare din panteonul indian cu capul de elefant şi patru braţe dedicate scrisului, cu ajutorul cărora (ne aminteşte eseistul Jean-Louis Hue) a copiat dintr-o singură mişcare Mahabharata. Dosarul indian a fost, desigur, cea mai bună introducere (profesionistă şi relaxată) în literaturile indiene contemporane, cuprinzînd nu doar panorame ale literelor şi traducerilor de pe cîteva continente, interviuri şi portrete ale celor mai importanţi scriitori indieni contemporani, dar şi fragmente din cărţile traduse cu prilejul Salonului parizian din martie. Vedeta a fost romanul în sonete al lui Vikram Seth, The Golden Gate despre care vă puteţi face o idee citind portretul personajului principal, John: "John présente bien. Il met des tenues correctes. / Il sâexprime
