<b>Despre unchi şi mătuşi</b>

Publicat în Dilema Veche nr. 264 din 6 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Tanti Clara a Samanthei-vrăjitoarea era o actriţă admirabilă. Ea nu dădea nici din nas, nici din umeri, nici din sprîncene (ca nepoată-sa), juca liniştită şi la locul ei rolul mătuşii bune, dragi şi enervante fără de care copilăria nu are haz, draci şi strudel. Ea avea farmecul strudelului, farmecul rasolului, căci mai toate mătuşile Clare au cîte ceva la stomac, o colită, o gastrită, un ulceraş " cum spunea o Clară de-a mea, diminutivînd boala ca pe un pisoi; întotdeauna marile lor talente gastronomice erau surori bune cu boli drăguţe şi încăpăţînate. Şi cu vieţi solitare în care bărbatul are un caracter epic, de personaj fabulos şi misterios. Mătuşile astea au poveşti despre bărbaţi, poveşti extraordinare, debitate între două deplasări ale oalelor pe foc şi ale cozonacului în cuptor. Tanti Clara a Samanthei îmi amintea de vehemenţa cu care o mătuşă dinspre partea tatei îmi evoca " pentru a şti ceva despre viaţă… " ticăloşiile bărbaţilor de care avusese parte. Era serialul meu de luni seara, înainte de a descoperi Forsyte Saga. Bunică-mea dinspre partea mamei " geloasă de rîvna cu care această tanti Vivi se ocupa de educaţia mea " o contracara cu poveşti iuţi despre viclenia curtezanelor balzaciene şi îi punea mult pătrunjel în supă, ştiind foarte bine că Vivi nu-l suportă. Vivi avea expresia ei: "Am înţeles aluzia!". Bunica riposta dîrz: "Nu e nici o aluzie!". Tanti Clara a Samanthei-vrăjitoarea mi-a rămas ca o aluzie permanentă la această tensiune dintre bunici şi mătuşi, două ministere esenţiale în guvernarea vieţii din copilărie pînă în tinereţe. După aceea, mătuşa se stinge încet-încet, pare-se că nu mai are sens, deşi ea se străduieşte să-l găsească, ba ţinîndu-te la telefon cu sciatica ei, ba venind să vadă cum te-ai aranjat, ba amintindu-ţi de decesul altei mătuşi. Aveam un prieten care-i spunea altui prieten " amîndoi oameni trecuţi bine de 50… " "unchiule", îi spunea de drag, de belotă şi rebelotă, din plăcerea de a-i mai zice cuiva "unchiule". E o vorbă care s-a uitat. Poate fiindcă e prea blîndă, prea idilică, prea nevinovată. Acel "nene" caragialian cu parşivenia lui ambiguă ("vino, nene, să te pup!") cred că i-a venit de hac "unchiului" prea dulce, în opera de eliminare a tuturor cuvintelor melodramatice. Există o cruntă lege a selecţiei naturale şi în viaţa cuvintelor. Cu vremea, mor cuvintele slabe, moi, neînarmate pentru o existenţă dură care îl consacră pe cel mai tare, fenomen la care ar fi inutil să ne opunem. Ca să nu moară, un cuvînt firav trebuie să-şi cîştige forţa rea, duplicitară a ironiei. Camilian inflexibil, încă devotat, presupun că dispariţia din lexic a multor cuvinte slăbuţe din fire se datorează luptei tot mai aprige împotriva pitorescului, luptă pe care o consider justă; suport greu pitorescul şi ai lui pitoreşti. Dar cînd aud acest "unchiule" " suspend antipatia şi simt, o clipă, că mă topesc şi din aburii pubertăţii îmi apare Timică, George Timică, actorul. Cine nu a avut la viaţa lui un unchi ca Timică degeaba i-aş spune să-şi cumpere, că tot nu o să-l găsească. Tinerel, eu l-am prins pe Timică deja albit şi l-am luat în famiia mea cinematică de unchi, şi unchi a rămas, precum îi spunea chiar el domnişoarei Lulu, în filmul acela O noapte de pomină: "am intrat în bancă şi în bancă am rămas", contabil de cînd se ştie… Timică, în optica mea, e clasicizat ca unchiul contabil la bancă, înzestrat cu o enormă cantitate de bunătate naturală care îi scoate desigur din sărite pe camilianul şi brechtianul din mine, dar puţin îmi pasă. Dacă toţi idolii mei care se bat cap în cap, mi s-ar mai bate şi sufleteşte, unde aş ajunge? Nici măcar nu mă jenez s-o trec şi pe hîrtie: Timică e un unchi care s-a dus, şi s-a dus fiindcă bunătatea a devenit suspectă… Sentimentul a devenit suspect de sentimentalism şi inteligenţa noastră diabolică s-a pus " cum se spune " pe capul lui. Nu au mai apărut la noi actori care să joace unchi ca Timică. Arta lui de a fi duios, cald, timid, umil cu măsură, mahmur pînă la o berică, decent pînă şi în chirchileală, inhibat uşurel cu doamnele şi domnişoarele, generos pînă la fraiereală, funcţionar fără abisuri, vesel de voie şi nevoie, om albit nu din silă şi dezgust de viaţă, ci exact invers, din plăcerea, de atîtea ori nonconformistă, de a trăi " toată această naturaleţe s-a pierdut, şi pierdută va rămîne spre binele sufletului nostru problematic, tot mai tare de înger. S-a cîştigat enorm, dar s-a pierdut ceva, puţintel, ia acolo, "o idee" " cum îi cerea un unchi de-al meu frizerului său, să-i scurteze "o idee" perciunii.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.