Lecţii de viaţă
De cînd îmi doream să citesc o revistă de psihologie nu neapărat for dummies, cît pentru oamenii normali care simt nevoia unei lecturi plăcute sîmbătă după-amiaza, dar din care să tragă şi niscaiva învăţăminte... Din acest motiv am cumpărat de la chioşc Psihologia azi, o publicaţia a Grupului de Presă "Caţavencu". Pentru cei aproape 7 lei pe care i-am plătit, am primit ca bonus şi suplimentul cu teste psi de tipul "Descoperă-ţi personalitatea!". La o primă răsfoire, tonul revistei seamănă îngrijorător de tare cu cel al publicaţiilor glossy pentru femei. Acelaşi gen de articole care te "învaţă" cum să reuşeşti ceva, orice, pe puncte. De exemplu, "Cum să depăşeşti problemele manageriale..." (probabil pentru femeile active, cu carieră) şi e la mintea cocoşului că trebuie "să-ţi stabileşti priorităţile" sau să "elimini tergiversările". Sau "Cum să răspunzi rezistenţei..." unui interlocutor, partener de viaţă sau de afaceri. Simplu: "numeri pînă la 3", "asculţi", "empatizezi", "gîndeşti". "Seria" continuă cu autosugestiile pozitive. Scrise roşu pe alb pe o pagină de revistă, şi este suficient să citeşti afirmaţiile rar, cu atenţie şi cu voce tare, ca să te simţi brusc mai bine. Şirul de afirmaţii cu litere de-o şchioapă se încheie cu "Mulţumesc pentru viaţă! Azi e o zi minunată!". Toate astea îmi amintesc de o mică întîmplare cu doi bătrîni care locuiau în aceeaşi casă, unul la parter, altul la etaj. Cel de la parter gîndea pozitiv, cel de la etaj era pesimist. În fiecare dimineaţă, locatarul de la parter îşi făcea cu voce tare "exerciţiile" de gîndire pozitivă: "Ce bine mă simt astăzi! Ce zi minunată este!", iar locatarul de la etaj îi răspundea răcnind: "Mă simt rău! E o zi cumplită!". Tendinţele celor doi de a gîndi "pozitiv", respectiv "negativ" se anulau reciproc pe parcursul zilei. De ce? Uite, astfel de istorioare mi-ar plăcea să citesc într-o revistă "comercială" de psihologie, cu explicaţiile de rigoare, nu să mi se servească pe tavă nişte versuri fără rimă pe care să le recit, fără să ştiu cum şi dacă funcţionează. Şi acum mă pun îmi pielea acelui cititor care nu e la curent cu ce se întîmplă în psihologia actuală, nu citeşte cărţi de specialitate etc. Să nu confundăm totuşi psihologia cu acele "lecţii de viaţă" încropite într-un document Word cu cîteva ore înainte de predarea revistei... Ca orice cititoare, am fost interesată de articolele despre "viaţa de cuplu". Din nou n-am aflat mare lucru decît că trebuie întocmit pe hîrtie "un cod etic al cupului" pe care cei doi parteneri trebuie să-l considere un "act" şi să-l respecte ca atare. Latura "mondenă" a revistei este acoperită de un interviu cu Gabriela Vrînceanu Firea, din care (nu) afli venitul ei lunar, în schimb, descoperi cum arată casa ei, ce sport face, cartea şi filmul preferate şi dacă crede în Dumnezeu. Interviul e completat şi de "un profil grafologic de personalitate", alcătuit de un expert criminalist (!). M-au interesat, în schimb, "traducerile". Psihologia azi are ca reviste partenere Psychology Today şi Skeptical Inquirer. Probabil că aceste publicaţii sînt "sursele" articolelor despre cultul celebrităţii în America sau despre experienţa morţii clinice. Articole care se apropie de ceea ce mi-aş dori să citesc într-o asemenea revistă. Nu înţeleg, în schimb, de ce ai noştri abordează subiecte banale şi le tratează superficial, cu bumbi şi linuţe de la capăt, cînd este vorba de un domeniu vast şi plin de creativitate? Îşi închipuie că un set de sfaturi de tipul "bunica ştie tot" ar vinde mai bine revista? Mi-am făcut şi testele psi. Ca personalitate, semăn cu un cîine Bull Terrier. N-aş crede... ( A. P. )
