Grupurile

Nicolae Ceauşescu: "La Timişoara elemente huliganice au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării ţării". S-a ajuns aici din cauza "colaborării dintre agenturili străine de spionaj şi românii din interior care îşi vînd ţara pentru un pumn de dolari sau de alte valute". Execuţia lui Ceauşescu a fost dictată de existenţa teroriştilor. La cîteva zile după împuşcarea lui Ceauşescu, s-a înţepenit gîndul unora în ideea de complot şi complotişti. Iliescu împreună cu demnitari comunişti şi forţe de Securitate şi Armată au organizat Revoluţia, pardon, lovitura de stat. Piaţa Universităţii, protest împotriva noii conduceri a ţării, a răspuns vehement: "Mai bine golan / Decît activist / Mai bine mort / Decît comunist" vorbelor lui Ion Iliescu: "În Piaţa Universităţii se află cîteva sute, pînă la cîteva mii de indivizi, cam aceiaşi, care fac cu rîndul. E şi un sistem de alimentare... şi de adăpare. Cineva îi finanţează, îi alimentează, îi adapă, îi întreţine şi vrea să-i folosească ca element de perturbare a ordinii şi liniştii publice (...). N-au decît să stea, să fiarbă în sucul propriu cît îi va duce răbdarea". Grupul de golani din Piaţa Universităţii a replicat şi ironic, făcîndu-şi insigne, inscripţii cu "golan de bine", "golan de bună-credinţă", "golan titrat", "golan elev", "mini-golan". Golanii erau ăia răii. Bunii erau, în viziunea preşedintelui Iliescu, grupul numit de el însuşi "oamenii de bine". Ei au venit la chemarea conducerii statului să apere Guvernul, Televiziunea împotriva golanilor. În cartiere, lupta a început între metalişti şi depeşişti şi a continuat, după ani, în discoteci, adîncindu-se diferendele între manelişti şi punkişti. Cînd lucrurile au mai căpătat capitalism în obraji, oamenii de afaceri erau identificaţi ca foştii lucrători cu grade superioare în serviciile secrete. Scenariul spunea că au primit ordin să se privatizeze. Însuşi Brucan, într-o carte de-a sa, acredita această misiune. Tot oamenii de afaceri, de prin 2006 încoace, unii dintre ei luaţi la rost de organele de anchetă, au rămas cu ştampila că învîrt lucruri necurate. Începînd cu 2004, au fost identificate alte grupuri de români. Căpşunarii " selectaţi pentru munci agricole în străinătate, după cum aveau sau nu crăpături şi bătături în palmă. Aceştia şi-au luat cîmpii din cauza "băieţilor deştepţi", selectaţi dintre politicieni, afacerişti cu influenţă şi speculanţi ai slăbiciunilor statului de drept. Ca să nu fie chiar fără speranţă, politica şi-a inventat grupuri şi grupuleţe reformatoare, de presiune şi de interese. Cele mai vestite au fost: Grupul Un viitor pentru România (Secăreş-Pasti, cu soluţii reformatoare faţă de cele ale lui Iliescu, dar nu suficient de penetrante spre a impune şi schimbări în guvernare), Grupul de la Cluj (Rus-Dîncu, artizani ai debarcării lui Iliescu din fruntea PSD, dar pierduţi pe drumul lung spre Putere), "nepoţii lui Diaconescu" (rude ale venerabilului lider al PNŢ-CD plasate, conform presei, strategic în funcţii de stat de către tanti Viorica), "coteria lui Galbeni" (după Galbeni, şef al Comisiei SRI în timpul guvernării CDR-PD în 2000-2004, devenit eminenţă cenuşie conservatoare a PNŢ-CD-ului), "baronii pesede" (oameni cu vizibilitate, de obicei preşedinţi ai Consiliilor Judeţene, prefecţi mînuitori de bani publici şi, implicit, făuritori de avantaje proprii), grupul Golden Blitz-Cocoş (alipire dintre patronii restaurantului cu acest nume din Bucureşti unde preşedintele Băsescu obişnuia să ia masa şi şpriţul şi numele soţului Elenei Udrea. Tot arătîndu-se în acelaşi restaurant şi în compania aceleiaşi consiliere, presa a făcut apropierea între patronii restaurantului, soţul consilierei şi atribuirile de asfaltări şi parcări ale Bucureştiului de pe vremea cînd preşedintele era doar primar). Boierii minţii au Grupul pentru Dialog Social. Acţiuni dîrze, pline de cuvinte şi adevăruri au dat azi abia-supravieţuitoarea publicaţie de eseuri şi analize 22. În final, să nu uităm teoria conform căreia toţi parlamentarii sînt "o apă şi-un pămînt", uniţi fiind în interese şi afaceri dincolo de atacurile reciproce din parlament şi apartenenţa politică.