Fund în fund
Ce vor, de fapt, ăştia cu maşinile lor, ce stau în spatele maşinii tale la cinci centimetri distanţă? Pe bune, uite, e simplu. Aminteşte-ţi că eu o fac pe loc. Primul meu accident a fost din cauza unui tîmpit din ăsta cu jeep. Eram începător rău, era sîmbătă, mi-era frică şi de umbra mea şi boul dracului a stat în fundul meu, de la Piaţa Rosetti pînă în Udrişte. Aproape şi de frica lui, să scap de el, am tras de volan şi m-am ciocnit de un bezmetic, dar circulînd regulamentar. Bă, tremuram de frică, ţin minte ca acum, aveam un tremur nervos. Noroc cu bezmeticul: băiete, uite, mutăm accidentul, că altfel îţi ia carnetul pentru că nu ai acordat prioritate. Şi aşa a făcut omul ăsta. L-am sunat pe accidentatul ăla şi de Crăciun, şi de Anul Nou. Om, nene, om! Dar pe ăştia care te rad din spate nu-i iert. Apar cînd nu te aştepţi, ca musca pe ficatul lăsat neînvelit. Care-i gîndul lor? Tu eşti prostul, el, deşteptul, şi atunci stă lipit de tine să te depăşească, să te grăbească. Mai ales Tico am observat că are obsesia asta, şi mai ales ghiularii cu maşini scumpe. Bă, băiete, să vezi în oglindă măgăoaia, simţi că te ţine un nod, că ţi se ia răsuflarea. Cum ar intra nenorocitul în casa ta să te violeze, sau, nu, aşa, să-ţi ia ceva, un oarecare obiect, orice! Nu au idei geniale ăştia, au doar o manieră de a te strica la relaxare. Unii şoferi au, aşa, de bîlci, un abţibild cu stai departe de mine, merg încet, dar chestiile alea sînt la mişto, să vezi cum tocmai abţibildiştii te fredonează la spinare. Îţi vine să spui: ce faci, bă, laşule, mi-o tragi să zac pe unde sînt sensibil? Dar nu e aşa, ei nu sînt laşi, îşi văd scopul gol al grabei, scopul plin al performanţei personale. Uneori, mă enervez şi mă joc cu ei, adică frînez, încetinesc, dar după aia îmi dau seama că ei nu mă iau în seamă, mă depăşesc. Rămîn de fraier cu capcanele mele din cap. Adică, mă dovedesc un tip rău, răzbunător. Bă, dar e vorba despre ăla, nu despre mine, de ce trebuie mereu să mă fac eu de două parale cu maşina şi ei să scape, fiindcă nu le iau numărul, fiindcă nu le pasă. Uneori mă gîndesc că ei împing societatea înainte, păi, ce ritm am eu? De melc? Ce rost am? Ei înconjoară universul, în timp ce eu abia prind un verde. Păi, de ce stau la galben e una din obsesiile lor. Te claxonează de nu te vezi, de stai la galben. Şi mi se mai întîmplă şi mie să stau la galben. Oricum, filmul Duel pe autostradă mi-a plăcut, chiar l-aş revedea, care ai filmul? Îl trag şi eu şi-l dau înapoi.
